Text Widget

perfect strangers

perfect strangers
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)

Prin casa

Prin casa
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile

Search!

toma

toma
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...

Gânduri

Unordered List

invatati, invatati, invatati...

Motto:
"Cand pasarile canta, fiti fericiti. Cand nu mai canta incepeti sa va faceti griji..."

LATER EDIT: Dupa ce am scris textul asta, am mai vazut un filmulet si mai bun (in jur de 30 minute) din care mi-am dat seama ca pasiunea e contagioasa si ca, daca te intovarasesti cu oamenii potriviti, ai toate sansele sa ai succes in actiunele tale. Principala idee care reiese din discutiile din studio-ul Oprah este raspunsul sincer la intrebarea: cine este RESPONSABIL pentru educatia copiiilor? Cum se face? Pai uite-asa: mama unui copil se ducea in fiecare zi la scoala sa vorbeasca cu invatatoarea despre cum se descurca la scoala copilul ei. Discursul ei era de tipul "Vreau ca fiul meu sa ia nota 10. Daca el nu ia nota 10 din vina lui, ma descurc cu el acasa. Daca el nu ia 10 din vina ta, a profesorului, vin din nou la tine!". ASTA inseamna sa vrei sa-ti educi copilul, asta inseamna SA-TI PESE! Asta inseamna ca cineva sa fie (facut) responsabil pentru educatia copiiilor!

In Romania, subiectele de presa tin cateva zile. Cel mult o saptamana. Apoi, orice nenorocire, oricat de mare ar fi ea, este data uitarii de una noua (nu neaparat mai mare). Inceputul de an scolar a fost "pictat" de presa noastra cum nu se poate mai realist: tavanele scolilor stau sa cada peste "boboci", unele clase n-au tabla, elevi care trebuie sa mearga 10 sau mai multi km pe jos pentru a invata, profesori protestand in strada in loc sa mearga la ore.

"Educatia e unul dintre putinele lucruri pentru care cineva plateste, dar nu vrea sa beneficieze de ea" zice o vorba. Cand aud copii care zic ca vor sa se faca doctori sau profesori cand se vor face mari si deschid tv-ul si vad aceste doua categorii sociale in strada, protestand impotriva politicii criminale facuta de guvernul acestei tari, ma apuca acea "tristete iremediabila"de care vorbeste poetul. Cate sacrificii fac copiii si parintii, cate nopti nedormite ca sa citeasca, cati bani dati pe meditatii, cate privatiuni facute la varsta la care copiii ar trebui sa se joace... pentru ca mai apoi, ajunsi adulti, fostii copii sa se loveasca de realitatea din tara asta: toata lumea fura, nimanui nu-i pasa de viitorul tarii, fiecare cu turta lui... s.a.m.d.

Obisnuim sa privim educatia ca pe ceva ce ni se cuvine si poate de-aia ne batem joc de ea si nu o apreciem prea mult. De fapt, romanii aprecieaza spiritele luminate doar atunci cand le dau ceva... Proletariatul ura programatic intelectualii, iar "oamenii muncii" de azi sunt manelizati constant prin mass-media si au ajuns sa cumpere vrafuri de carti pe care "trebuie sa le aiba" si nu "sa le citeasca".

In timpul asta, in America, un primar republican, un parlamentar democrat si tanarul fondator al Facebook au decis sa investeasca 100 milioane $ nu in bursa, nu in zgarie-nori, nu in tehnologie, nu in arme, nu in industria auto (probabil toate afectate de mult-hulita criza), ci in... scoala publica. Ati auzit pe vreunul dintre mogulii media (Patriciu - Vantu - Voiculescu) sa construiasca o scoala la tara, macar? "Asta e treaba statului" va vor raspunde... Emisiunea lui Oprah in care Zuckerberg doneaza o suma fabuloasa de bani pentru educatie se cheama... Waiting for "Superman". Dar romanii nu cred in supereroi, nu-i asa?

click aici pentru video

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii

Ad Code

Responsive Advertisement