- Stopp nå!
Acum 2 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
cu luciditate, despre presa
Daca am inceput sa ascult mai mult Radio Romania Actualitati, inseamna ca am imbatranit un pic. Prin definitie, asta e postul de suflet al tatalui meu, deci n-am cum sa nu ma identific, ascultandu-l, cu parul alb, cu zecile de ani care-au trecut peste parintele meu, cu varstnicia...
Intamplator, desigur, am dat peste emisiunea Cristinei Sarbu, "Semnaturi celebre". Cum invitatul serii vorbea rar si apasat despre rolul si rostul jurnalistului in secolul 21 am zis ca nu strica sa ascult mai departe... Valentin Popescu, stabilit de-o viata in Spania ("jurnalist spaniol de origine romana", il prezinta realizatoarea) e lucid ca un chirurg si ne risipeste orice urma de optimism legat de presa vremurilor noastre: tabloidul, efemerul, uratul sunt preferate de cei mai multi dintre consumatorii de presa (sub orice forma) din toata lumea. La televizor trebuie sa fii clown ca sa ai succes, ziarul Bild (modelul pentru Click!, Libertatea de la noi) vinde milioane de exemplare pe zi, insa, tot atat de adevarat e ca la cel mai bun ziar german, FAZ, aproape ca nu te poti angaja daca nu ai studii superioare de specialitate.
Valentin Popescu: Ma bucur ca am iesit la pensie...
Emisiunea se incheie cu o afirmatie magulitoare pentru invitatul serii: "... a spus Valentin Popescu, deci este adevarat".
0 Comentarii