Vakte oppsikt i hele verden
Acum 2 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
pastele blajinilor
"A trecut si Pastele asta", zice mama, strangand de pe masa farfuriile murdare de friptura de miel, acum pline de coji rosii de oua. De parca asta am fi asteptat cu totii: sa mai bifam un eveniment in calendarul vietii si-apoi sa ne intoarcem la ce stim sa facem cel mai bine, fiecare: sa muncim, sa pierdem timpul la televizor, sa ne facem griji, sa planuim, sa speram in mai bine, sa continuam sa credem in minuni inchipuite sau facute de oameni, sa nu incetam sa asteptam (ceva). Adica sa ne irosim cat mai frumos...
Sentimentul religios a fost extirpat, anul asta, Pastele fiind mai mult un prilej de vazut parinti / prieteni / mancat oua / miel / mers in vizita. In cateva vorbe, orice, numai sa pleci din Bucuresti, locul asta hulit de multi, in care toti vin si nimeni nu pleaca (pare-se).
Poze n-am la indemana - am uitat aparatul foto la Braila. Stupid me!
Sentimentul religios a fost extirpat, anul asta, Pastele fiind mai mult un prilej de vazut parinti / prieteni / mancat oua / miel / mers in vizita. In cateva vorbe, orice, numai sa pleci din Bucuresti, locul asta hulit de multi, in care toti vin si nimeni nu pleaca (pare-se).
Poze n-am la indemana - am uitat aparatul foto la Braila. Stupid me!
Publicat de Alexandru Zaharia
2 Comentarii