It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Prin casa
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
Search!
toma
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
Sau aproape nimic... Sunt unii care zic, acum, dupa ce statuetele au ajuns in biblioteca personala a "primei femei regizor care a luat un Oscar", ca The Hurt Locker e un film aparte, ceva deosebit, aproape nemaivazut, mai mult ca sa fie la moda, ca sa nu para "amatori" - pentru ca, nu-i asa, "specialistii" au stiut dinainte ca filmul asta va umfla potul cel mare. Nu ca pulimea care-a cazut pe spate la Avatar sau fitosii (putini, ce-i drept) care-au vazut in Inglorious Basterds o parabola jucata fara greseala (dar deh, Tarantino + Brad Pitt + actori europeni + SF istoric = indigestie la Hollywood) ...
De ce e The Hurt locker un film de Oscar? Ce-are atat de special incat sa nu mai fi vazut deja intr-un alt film de razboi (slava Domnului, sunt destule...)? Nu stiu sa raspund, daca era dupa mine nu i-as fi dat nici un premiu; sa justifice "the war movie lovers". Iraq vs Pandora my ass! De fapt, Oscar-urile astea au fost Bigelow vs Cameron ca lumina zilei... Imi zicea cineva asa: femeia e noul negru!
Vreti razboi, vreti adrenalina, vreti joaca cu mintea altora? Uitati cateva replici dintr-un film care NU a luat Oscarul, desi a fost nominalizat in 1988 la premiu.
0 Comentarii