despre succes, bani si etatism

(...) Si-a creat repede un drum, prin talent si munca, avand din tinerete convingerea ferma ca menirea unui om de afaceri nu-i doar sa aiba succes, ci sa fie un exemplu, astfel ca intreaga societate si mai ales cei defavorizati sa beneficieze de reusitele sale. Credea cu incapatanare ca nu guvernele aduc progresul natiunilor, ci societatea civila, sprijinita si incurajata de initiativa privata.

Mario Vargas Llosa despre Ernst Keller (Money Express)

Nu stiu daca am mai scris sau doar am gandit / discutat pe tema asta: Patriciu (cel mai bogat om din Romania) este surprinzator de neimplicat in societatea care, pana la urma, i-a facilitat castigarea unor sume uriase de bani intr-o tara saraca cum e a noastra. De ce sa nu auzi la radio ca Patriciu a platit instalatia de lumini de iarna pentru Timisoara sau ca a deschis un centru de zi pentru batranii care se chinuie sa traiasca sau ca a facut ceva care sa bucure toti membrii societatii (asa cum facea Stefan cel Mare biserici). Si aici nu ma gandesc la pomenile venite dinspre Pipera, menite sa achite factura la curentul electric pentru un cartier... Este Patriciu un exemplu in sensul lui Ernst Keller? Eu cred ca nu...

Am impresia ca afaceristii romani asteapta in continuare sustinerea statului, ba chiar isi bazeaza profitul pe relatia pe care o au cu acesta; n-am auzit de multi businessmani locali care sa refuze un contract gras cu societatile de stat, "din principiu". Machiavelismul in afaceri, in timpul unor crize atat de profunde cum e cea pe care o traversam, este cel mai intalnit model de afaceri. Si asta nu doar in Romania. In vremuri ca acestea, statul e cea mai buna vaca de muls.