Reverserings-Høyre
Acum 2 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
vulcanii noroiosi
Week-end-ul nostru a fost salvat de cumnati, a caror vizita nu o asteptam, dar de care ne-am bucurat pentru ca nu ne ma vazusem de mult. Cum masina noastra era (si inca mai e) in service, am decisa sa mergem sambata la plimbare: am ales Vulcanii Noroiosi (Buzau), mai mult ca sa stearga Nico din agenda locatia cu pricina...
Dupa un drum de cateva ore (si o pauza la McDonalds-ul din municipiu), am purces la cautarea vulcanilor. Pentru ca nu ne-am luat harta la noi, am intrebat cate o baba, din cand in cand, daca mergem bine si cat mai avem pana la noroiosi. O "tipa" la vreo 60 de ani ne-a zis ca mai avem, "asa, vreo 2 km" - apoi am dat de un indicator cu "14 km pana la VN" (!!!)... apoi, un nene care ne-a zis mai e cam 1 km - apoi am ocolit un pod si am mai vazut un semn - 8 km!!! Ce mai, ni s-a parut o eternitate pana am ajuns... Dar am ajuns!
La fata locului, un peisaj selenar, multe gropi (nu de-alea de asfaltat!), dar putine amintiri: cand am fost mic am mai fost acolo si-am ramas in minte cu mirosul de oua stricate (gazele bolborosite de vulcani); acum mirosea a primavara... nici urma de sulf...
Pozele mele (cu telefonul)....
... si ale Nicoletei (aproape)
Dupa un drum de cateva ore (si o pauza la McDonalds-ul din municipiu), am purces la cautarea vulcanilor. Pentru ca nu ne-am luat harta la noi, am intrebat cate o baba, din cand in cand, daca mergem bine si cat mai avem pana la noroiosi. O "tipa" la vreo 60 de ani ne-a zis ca mai avem, "asa, vreo 2 km" - apoi am dat de un indicator cu "14 km pana la VN" (!!!)... apoi, un nene care ne-a zis mai e cam 1 km - apoi am ocolit un pod si am mai vazut un semn - 8 km!!! Ce mai, ni s-a parut o eternitate pana am ajuns... Dar am ajuns!
La fata locului, un peisaj selenar, multe gropi (nu de-alea de asfaltat!), dar putine amintiri: cand am fost mic am mai fost acolo si-am ramas in minte cu mirosul de oua stricate (gazele bolborosite de vulcani); acum mirosea a primavara... nici urma de sulf...
Pozele mele (cu telefonul)....
... si ale Nicoletei (aproape)
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii