Ryktene svirrer
Acum 31 de minute
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
senzualitatea cartilor
"Oamenii nu sunt nici buni, nici rai..." ii spuneam Nicoletei la masa, ca un soi de avertisment la lumea-n care traim. Poate de aceea e foarte greu sa gasesti pe cineva pe care sa ti-l apropii fara sa fii, la un moment dat, dezamagit de el. The Reader, filmul la care-am ales sa ne uitam in seara asta, are un scenariu original (deh, adaptarea unei carti scrise de un neamt), fara ca povestea sa inceapa / sa se termine cu deja enervantul mesaj "dupa un caz real". Long story made short: un elev de 15 ani se indragosteste de o taxatoare care i-ar fi putut fi mama daca nu ar fi fost sexy in felul ei si nu ar fi facut dragoste atat de bine. Cu el...Hanna Schmitz, o analfabeta care mai degraba ar muri decat sa se afle defectul ei, da la schimb noptile de amor pe lecturile "pustiului". Apoi, aflam cateva dintre pacatele tineretii ei, dar si ca "oamenii traiesc si sunt judecati dupa legi si nu dupa norme morale". Cu ce ramai dupa ce corpul te tradeaza si mintea se hraneste cu amintiri? Eteee, pe asta o aflati voi din film!
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii