Polen i sjokk
Acum 47 de minute
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
bătrâneţe, haine creţe
Motto: In prima jumatate a vietii, oamenii iti spun ce-ar trebui sa faci; in cealalta jumatate iti spun ce-ar fi trebuit sa faci... (Richard Needham)
In week-end-ul asta am reusit sa merg la Braila, la parintii mei. "Am reusit" fiindca incerc sa fac asta de mai bine de doua luni: ba a nins, ba n-am avut chef, ba n-au fost ei acasa... Asa ca, in timp ce televiziunile aratau nameti de zapada pe strazile romaniei de sud, eu faceam planuri de plecat din Bucuresti.
A fost frumos la BR. Poate chiar mai frumos decat ma asteptam... Ne-am plimbat prin oras si aproape ca nu l-am recunoscut: multe case vechi, mai restaurate, mai distruse, multe parasite, stand sa cada. Strazi pe care le-am batut 20 de ani, parca le vedeam pentru prima oara.
Ca niciodata, de data asta am primit vreo trei vizite (doi frati de-ai tatei si nasii mei de botez). Unul dintre cei veniti la tata, nea Antonică, are 74 de ani si parul alb-alb. Vorbeste rar si-şi poarta ascuns bine dorul de copii, plecati in Italia. Dupa un pahar de visinata, limba i se dezmorteste de-o parere si ne povesteste cum a fost la foametea din '47, pe langa care, "criza mondiala" de acum este un soi de... "nunta cu dar". Vede ca-i facem fotografii si se duce la geaca, sa-si caute portofelul. Din el scoate doua fotografii vechi, dar bine pastrate, cu bunicul meu... Tata se uita la ele si-si ascunde lacrimile dupa ochelari. Ma uit la nea' si-i absorb orice cuvant si povestire a lui; vorbeste rar si gandeste mult inainte sa rosteasca un cuvant (a trait o viata pe santiere si nu pare sa fi citit o carte pana la sfarsit, dar e plin de amintiri ca un cufar pictat...).
A doua zi, naşii mei de botez (si ai parintilor de cununie), vin cu "imparteala" (apropos, sambata asta au fost "mosii" si s-au impartit blide cu mancare, pentru morti). Dupa ce suflu in lumanare si spun un "bogdaproste" mergem la discutii, la masa. Naşul e trecut de 60 de ani, dar ochii-l mai ajuta sa citeasca "tot ce prinde in mana" (mama-l aprovizioneaza cu ziare vechi de o luna pe care le toceste citindu-le si-apoi le foloseste in batatura...). Stie multe, dar parca tot nu stie destule... cartile din biblioteca lui sunt sigur la a doua lectura. Memoria-i mai joaca feste, dar de-aia o are pe nasa langa el.
Ma gandesc la amandoi, nea Antonică si naşul meu (pe tata-l las mai la o parte, ca-i mai tinerel), si-mi aduc aminte ca "toti vor sa aiba o viata lunga, dar nimeni nu vrea sa fie batran" (nu mai stiu cine a zis-o, dar stiu ca am citit-o pe prima pagina a dilemei vechi de saptamana asta). Si-mi mai vine in minte un cantec...
traian ilea pusca si cureaua lata
Asculta mai multe audio Muzica »
In week-end-ul asta am reusit sa merg la Braila, la parintii mei. "Am reusit" fiindca incerc sa fac asta de mai bine de doua luni: ba a nins, ba n-am avut chef, ba n-au fost ei acasa... Asa ca, in timp ce televiziunile aratau nameti de zapada pe strazile romaniei de sud, eu faceam planuri de plecat din Bucuresti.
A fost frumos la BR. Poate chiar mai frumos decat ma asteptam... Ne-am plimbat prin oras si aproape ca nu l-am recunoscut: multe case vechi, mai restaurate, mai distruse, multe parasite, stand sa cada. Strazi pe care le-am batut 20 de ani, parca le vedeam pentru prima oara.
Ca niciodata, de data asta am primit vreo trei vizite (doi frati de-ai tatei si nasii mei de botez). Unul dintre cei veniti la tata, nea Antonică, are 74 de ani si parul alb-alb. Vorbeste rar si-şi poarta ascuns bine dorul de copii, plecati in Italia. Dupa un pahar de visinata, limba i se dezmorteste de-o parere si ne povesteste cum a fost la foametea din '47, pe langa care, "criza mondiala" de acum este un soi de... "nunta cu dar". Vede ca-i facem fotografii si se duce la geaca, sa-si caute portofelul. Din el scoate doua fotografii vechi, dar bine pastrate, cu bunicul meu... Tata se uita la ele si-si ascunde lacrimile dupa ochelari. Ma uit la nea' si-i absorb orice cuvant si povestire a lui; vorbeste rar si gandeste mult inainte sa rosteasca un cuvant (a trait o viata pe santiere si nu pare sa fi citit o carte pana la sfarsit, dar e plin de amintiri ca un cufar pictat...).
A doua zi, naşii mei de botez (si ai parintilor de cununie), vin cu "imparteala" (apropos, sambata asta au fost "mosii" si s-au impartit blide cu mancare, pentru morti). Dupa ce suflu in lumanare si spun un "bogdaproste" mergem la discutii, la masa. Naşul e trecut de 60 de ani, dar ochii-l mai ajuta sa citeasca "tot ce prinde in mana" (mama-l aprovizioneaza cu ziare vechi de o luna pe care le toceste citindu-le si-apoi le foloseste in batatura...). Stie multe, dar parca tot nu stie destule... cartile din biblioteca lui sunt sigur la a doua lectura. Memoria-i mai joaca feste, dar de-aia o are pe nasa langa el.
Ma gandesc la amandoi, nea Antonică si naşul meu (pe tata-l las mai la o parte, ca-i mai tinerel), si-mi aduc aminte ca "toti vor sa aiba o viata lunga, dar nimeni nu vrea sa fie batran" (nu mai stiu cine a zis-o, dar stiu ca am citit-o pe prima pagina a dilemei vechi de saptamana asta). Si-mi mai vine in minte un cantec...
traian ilea pusca si cureaua lata
Asculta mai multe audio Muzica »
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii