- Det er livsfarlig
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
sunday evening street madness
Duminica seara, strazile bucurestene sunt libere ca intr-o zi de miercuri la Viena: se circula bine, dar nu esti singur pe strada. Pe la 6 seara plec de la munca si ma duc spre Nico, care ma asteapta cu mancarea calda in farfurie. Afara e frig, sa tot fie vreo -3 grade, de-aia port si eu manusile cele noi, captusite cu piele pe interior, "de sofat" cica...
La intersectia lui "41" cu bd. 1 Mai (pentru ai mai batrani, la Miciurin), adica fix acolo unde intr-o zi de munca incepe cea mai nesimtita coada peste vreun pod everseen - recte podul Grant, traficul este cel putin lejer. La un moment dat, masina din fata mea trece de pe banda 2 pe 1 si depaseste un Matiz; cand ajunge in dreptul masinutei, soferul de pe banda 2 semnalizeaza dreapta sa schimbe banda peste cel "in depasire". Depasitorul apasa pe acceleratie ca sa nu fie prins la mijloc intre Matiz si masinile parcate. De aici, tot iadul se pravaleste in fata ochilor mei: Matizul trage de volan spre stanga si apasa pe frana - masina intra-n niste derapaje de toata frumusetea - face stanga, apoi dreapta, si tot asa... eu opresc incet, la o distanta considerabila, anticipand dezastrul: masina se opreste fix, dar FIX cu motorul intr-un copac...
Trag frana de mana, pun avariile si ma dau jos din masina... in spatele meu, mai multe masini oprite... Soferul, o fata la vreo 25 de ani si un tip cam de aceeasi varsta sunt buimaciti... O intreb pe fata daca a patit ceva, imi zice ca nu... imping cu baiatul masina pe marginea drumului... ii spun sa puna triunghiul reflectorizant ca sa-l vada si ceilalti... adun cele cateva crengi care au picat pe sosea ca sa nu mai plesneasca si altul masina... ii las in strada, sunand la politie sau la tractari, cu toate lichidele din motor varsate pe caldaram... Bineinteles, niciun sofer din spatele meu nu s-a dat jos din masina, la -3 grade, sa vada daca cei doi sunt intregi... Imi pun centura si plec spre Nico... Imi tremura genunchii...
La intersectia lui "41" cu bd. 1 Mai (pentru ai mai batrani, la Miciurin), adica fix acolo unde intr-o zi de munca incepe cea mai nesimtita coada peste vreun pod everseen - recte podul Grant, traficul este cel putin lejer. La un moment dat, masina din fata mea trece de pe banda 2 pe 1 si depaseste un Matiz; cand ajunge in dreptul masinutei, soferul de pe banda 2 semnalizeaza dreapta sa schimbe banda peste cel "in depasire". Depasitorul apasa pe acceleratie ca sa nu fie prins la mijloc intre Matiz si masinile parcate. De aici, tot iadul se pravaleste in fata ochilor mei: Matizul trage de volan spre stanga si apasa pe frana - masina intra-n niste derapaje de toata frumusetea - face stanga, apoi dreapta, si tot asa... eu opresc incet, la o distanta considerabila, anticipand dezastrul: masina se opreste fix, dar FIX cu motorul intr-un copac...
Trag frana de mana, pun avariile si ma dau jos din masina... in spatele meu, mai multe masini oprite... Soferul, o fata la vreo 25 de ani si un tip cam de aceeasi varsta sunt buimaciti... O intreb pe fata daca a patit ceva, imi zice ca nu... imping cu baiatul masina pe marginea drumului... ii spun sa puna triunghiul reflectorizant ca sa-l vada si ceilalti... adun cele cateva crengi care au picat pe sosea ca sa nu mai plesneasca si altul masina... ii las in strada, sunand la politie sau la tractari, cu toate lichidele din motor varsate pe caldaram... Bineinteles, niciun sofer din spatele meu nu s-a dat jos din masina, la -3 grade, sa vada daca cei doi sunt intregi... Imi pun centura si plec spre Nico... Imi tremura genunchii...
Publicat de Alexandru Zaharia
3 Comentarii
e mica mea parere ca acest oras ar mai suporta o masina in plus, dar un sofer in plus in nici un caz. Asta e viata, bine ca nu a trebuit sa suni tu la descarcerare si ca ai mai avut cu cine vorbi...