- Det er livsfarlig
Acum 58 de minute
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
despre ziaristii pe care-i stiu eu
Am fost starnit... Poate chiar provocat... de un articol de-al lui "Andix de Canada" (ca altfel nu pot sa-i zic...) si de unul al mult mai apropiatului (doar munceste peste Herastrau de mine) Verbiaj. La amandoi am comentat (cititi mai intai acolo ca sa aflati parerea mea despre subiect), asa ca zic vreo doua si prin poiana mea.
Asadar, sa revenim la "cestiune": ziaristii romani. Un domn comenta cot la cot cu mine, la Verbiaj, numind ziaristii "niste hoitari!" (un vulture plesuv, daca-mi zice bine google-ul). In partea cealalta, pe broadband-ul canadian, aud ca in RO "rahatii-s ziaristi in loc sa puta" si presa este gasita drept "o curva de doi bani in care se elibereaza toti retarzii". V-ati prins ce zice lumea, nu?
Acum, zau ca nu stiu ce are toata lumea cu presarii... Da, am fost si sunt unul din cei care lucreaza in presa. Nu (mai) scriu, dar mai stiu cum e... E de ajuns sa zica unul ce presa de kkt e in RO, ca tot internetul sa se inunde de comentarii de genul celor de mai sus. Ok... si eu zic ca presa noastra pute, ca tampeniile nationale (sau regionale) sunt scoase din faptul divers si puse la Breaking News, dar totusi... prin redactii sunt oameni care incearca sa-si faca treaba cum pot ei mai bine, care iau ziarul la prima ora sa vada daca i-au publicat stirea, care se bucura cand demasca cutume sociale, pentru care ziua de munca nu are inceput si sfarsit, care inspira prin scrisul lor, care dau telefoane si alearga dupa informatii toata ziua pentru ca seara, la tv, sa ajunga "vedeta redactiei" sa vorbeasca poporului... Si asa ajunge el, poporul, sa afle "cum e presa"; prin gura vreunui "analist" imbecil care lucreaza la ziar si care, la final, dupa ce-si primeste aplauzele, nu stie sa deruleze genericul plin de numele colegilor din redactie. Mai nou, o specie de "analisti media / politica" gen Badea, Gadea si omul-laptop, Ciutacu si alti cativa, sunt asimilati presei, desi ei nu se dau ziaristi nici in ruptul capului...
Multi uita ca presa este un organism social viu care nu poate sa fie altfel decat societatea care a emanat-o (mi-e sila de sitagma "avem X pe care o meritam"). Adica cum, politistul e un bou, doctorul un spagar, politicianul o curva, profesorul un exemplu de imoralitate si nepasare, fotbalistul un drogat si un betiv si ziaristul e... exemplu de moralitate si profesionalism ??? Asa ziceti voi ? Hmm...
Asa arata, ziaristul, asa cum il vad eu in fiecare zi...
Asadar, sa revenim la "cestiune": ziaristii romani. Un domn comenta cot la cot cu mine, la Verbiaj, numind ziaristii "niste hoitari!" (un vulture plesuv, daca-mi zice bine google-ul). In partea cealalta, pe broadband-ul canadian, aud ca in RO "rahatii-s ziaristi in loc sa puta" si presa este gasita drept "o curva de doi bani in care se elibereaza toti retarzii". V-ati prins ce zice lumea, nu?
Acum, zau ca nu stiu ce are toata lumea cu presarii... Da, am fost si sunt unul din cei care lucreaza in presa. Nu (mai) scriu, dar mai stiu cum e... E de ajuns sa zica unul ce presa de kkt e in RO, ca tot internetul sa se inunde de comentarii de genul celor de mai sus. Ok... si eu zic ca presa noastra pute, ca tampeniile nationale (sau regionale) sunt scoase din faptul divers si puse la Breaking News, dar totusi... prin redactii sunt oameni care incearca sa-si faca treaba cum pot ei mai bine, care iau ziarul la prima ora sa vada daca i-au publicat stirea, care se bucura cand demasca cutume sociale, pentru care ziua de munca nu are inceput si sfarsit, care inspira prin scrisul lor, care dau telefoane si alearga dupa informatii toata ziua pentru ca seara, la tv, sa ajunga "vedeta redactiei" sa vorbeasca poporului... Si asa ajunge el, poporul, sa afle "cum e presa"; prin gura vreunui "analist" imbecil care lucreaza la ziar si care, la final, dupa ce-si primeste aplauzele, nu stie sa deruleze genericul plin de numele colegilor din redactie. Mai nou, o specie de "analisti media / politica" gen Badea, Gadea si omul-laptop, Ciutacu si alti cativa, sunt asimilati presei, desi ei nu se dau ziaristi nici in ruptul capului...
Multi uita ca presa este un organism social viu care nu poate sa fie altfel decat societatea care a emanat-o (mi-e sila de sitagma "avem X pe care o meritam"). Adica cum, politistul e un bou, doctorul un spagar, politicianul o curva, profesorul un exemplu de imoralitate si nepasare, fotbalistul un drogat si un betiv si ziaristul e... exemplu de moralitate si profesionalism ??? Asa ziceti voi ? Hmm...
Asa arata, ziaristul, asa cum il vad eu in fiecare zi...
Publicat de Alexandru Zaharia
5 Comentarii
nu neg nici macar o farama din ce zici tu acolo. da' am o intrebare, zau:
si unde sunt efectele?
m'am bucurat si eu intr'o dimineata cand am luat metroul si toate ziarele pe care le citeau oamenii aveau poza facuta de mine la "a'ntaia".
si cu ce m'am ales?
nu uita... nu din cauza romaniei am plecat de'acolo, ci din cauza oamenilor care locuiesc in zona. si care se pricep atat de bine la distrus, umilit, batut joc, fara sa fi facut vreodata ceva constructiv sau bun si pentru altii, nu doar pentru ei. istoria se repeta, si toti o traim: intai visezi frumos, apoi incerci sa schimbi, vezi ca nu se poate si te acresti. si pe urma alegi - fie pleci, daca nu iti place sa iti bati cuie singur in talpa, fie te resemnezi si ramai acolo, sa imbatranesti urat, cu ticuri nervoase si putind a transpiratie in autobuzul 300.
aia'i...
ziaristii aia "buni" au scris, s'au agitat si au facut aproape spume la gura. si? cainii latra, ursu' merge...
on a side note: nu am vrut sa emigrez de florile marului. nu mi'am asumat nebunia birocratica si cheltuiala de placere, ci pentru ca am vrut sa respir aer curat si sa vorbesc cu oameni normali. iar acolo stii si tu ca asta nu se mai poate intampla. am o singura viata, si nu imi da nimeni inapoi anii pe care mi i'a furat din ea. dupa 10 + 6 ani de presa in care vezi multe si traiesti si mai multe, tragi o linie si spui: "mi'a ajuns."