- Det er livsfarlig
Acum 51 de minute
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
paranoia fotografierii la romani
Sa fotografiezi in Romania este cel putin o provocare... Cred ca am mai scris de asta, dar chiar ma doare, asa ca, revin... Ma uitam peste niste fotografii pe site-ul New York Times, la sectiunea Dinning & Wine; surprind foarte bine atmosfera din restaurante, oamenii sunt subiectul principal si predilect (pe locul secund, e, bineinteles, mancarea...). Back to Romania... Viorel a fost sa fotografieze o cafenea, undeva in Bucuresti. Probleme: patronul nu a vrut sa apara in poze ("sunt prafuit..."), lansandu-l sa traga doar... in salile goale ("nu vreau sa-mi fotografiati clientii..."). Rezultat: fotografia aleasa sa ilustreze materialul despre cafeneaua cu pricina, o banala poza cu intrarea... De ce tin atat de mult romanii sa nu fie fotografiati? Ce e rau ca un fotoreporter profesionit, de la ziar / revista, sa faca o poza in care apari si tu? De unde atata simt de proprietate al imaginii? Nu mai poate nimeni sa-ti faca o poza pe strada? Nu inteleg nimic...
Publicat de Alexandru Zaharia
2 Comentarii