Vakte oppsikt i hele verden
Acum 2 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
TO SERVE AS AN EXAMPLE TO OTHERS
Motto: "When you're facing a loaded gun, what's the difference?"
Dupa ce un mult mai celebru blogger (si om de media) a publicat un editorial despre bucuria de a avea prieteni si a fi liber, gandurile negre - si regretele- mi-au napadit circumvolutionile si mi-au adus aminte de cea mai mare dezamagire a vietii mele (so far).
Ce bine e sa ai incredere in oameni, ce frumos e sa te lasi purtat de valul prieteniei / omeniei si sa pui pe tava tot si sa spui: "Asta-s eu!". Apoi vine unu' care te ia ca pe o gasca si te baga-n sac, ca pe un miel numai bun de dus la taiere. Te uiti cu ochii mici si umezi (dar fara lacrimi, va aduceti aminte de cantecul celor de la Pasarea Colibri) la macelar si ramai amabil, un domn... La un moment dat, insa, amabilitatea / buna cresterea / simtul se transforma brusc in... prostie. Si atunci te trezesti; inocent si al nimanui - o tabula rasa sociala. Te ridici usor de la sol. Luftul dintre galosi si asfaltul primariei e tot mai mare, iar sangele se duce de-al dracu in calcaie.
Intr-un final, spasmele dispar. Scoti piatra abraziva din camara si-ti ascuti instictele pe ea, pana iese sangele... cu ele iti extirpezi, one piece at a time, Increderea si Respectul. Iti pui, peste cea mai buna camasa a ta, zalele grele ale platosei si astepti pregatit cu cornitele scoase urmatoarea intalnirea cu Lumea oamenilor...
Rictusul lui Nicholson e deja pe fata mea, all you mother fuckers!
Plangi de frica, mielule?
Nu plang, nu plang, domnule
Eu n-am lacrimi, domnule
Am cornite domnule...
Dupa ce un mult mai celebru blogger (si om de media) a publicat un editorial despre bucuria de a avea prieteni si a fi liber, gandurile negre - si regretele- mi-au napadit circumvolutionile si mi-au adus aminte de cea mai mare dezamagire a vietii mele (so far).
Ce bine e sa ai incredere in oameni, ce frumos e sa te lasi purtat de valul prieteniei / omeniei si sa pui pe tava tot si sa spui: "Asta-s eu!". Apoi vine unu' care te ia ca pe o gasca si te baga-n sac, ca pe un miel numai bun de dus la taiere. Te uiti cu ochii mici si umezi (dar fara lacrimi, va aduceti aminte de cantecul celor de la Pasarea Colibri) la macelar si ramai amabil, un domn... La un moment dat, insa, amabilitatea / buna cresterea / simtul se transforma brusc in... prostie. Si atunci te trezesti; inocent si al nimanui - o tabula rasa sociala. Te ridici usor de la sol. Luftul dintre galosi si asfaltul primariei e tot mai mare, iar sangele se duce de-al dracu in calcaie.
Intr-un final, spasmele dispar. Scoti piatra abraziva din camara si-ti ascuti instictele pe ea, pana iese sangele... cu ele iti extirpezi, one piece at a time, Increderea si Respectul. Iti pui, peste cea mai buna camasa a ta, zalele grele ale platosei si astepti pregatit cu cornitele scoase urmatoarea intalnirea cu Lumea oamenilor...
Rictusul lui Nicholson e deja pe fata mea, all you mother fuckers!Plangi de frica, mielule?
Nu plang, nu plang, domnule
Eu n-am lacrimi, domnule
Am cornite domnule...
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii