Anii au trecut mai repede decat as fi vrut eu... nu mai mananc portiile de paste cu branza si zahar ale colegilor de camin, cravata de soim al patriei habar n-am pe unde o mai fi, parintii au mai putin par si mai multi ani, iar bunicii mei sunt de mult dusi...
Lorica si
Gica pe "bulevardul Pardon", Campulung
Costache si
Marita, din Traianu, Ialomita. Clasic si baroc...
Cateva luni de viata in bratele unor tineri parinti
Andu (8 luni) cu tata la bunica de la Traianu. Doi crai...
Rodica Zaharia (mama), educatoare, cu prima ei grupa de copii, la Traianu (Ialomita). Aprilie 1979. Peste doua luni ma nasteam eu...
Cu mama...
"Cine are de gand sa-mi ia cadoul de la Mosu' si-o fura!", pare sa spuna privirea mea...
Brr... ce urate erau cizmele alea! Le-am urat toata copilaria; dar cine ma asculta pe mine la vremea aia?
Primul photo-shooting adevarat! Pletele - mostenire de familie...
Bunica Lorica a venit la Braila (chiar nu mai stiu cu ce ocazie). Am mers cu totii la nenea fotograful si "ne-am tras in poza". Adevarata poza cu bunica o port, insa, in inima...
Cea mai noua-poza-veche-cu-mine! Nu va mint: pentru mine si copilaria mea, sa fii soim al patriei sau pionier era o mare smecherie; imi placeau la nebuie chestii imprumutate din armata gen cravata, snur, sapca, insigne...
1 Comentarii