- Det er livsfarlig
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
LESS IS... MORE!
(c) ttinu - FLICKR
Nico imi spunea, inainte sa scrie un articol despre treaba asta, cum o fetita de pana in 13 ani constata - spre stupoarea audientei- ca a mancat bomboane foarte tarziu si atunci de pe coliva pe care o impartea lumea miloasa din cimitirul in care "traia".
Acum, revenind la noi, astia educati, care le-am vazut pe (aproape) toate, "crescuti la umbra"; v-ati gandit ca s-ar putea sa fim mai saraci - spiritual, la nivelul experientelor- decat cei care nu au vazut in viata lor o masina (ca sa nu mai zic de internet, GPS sau bomboane belgiene)? Mie mi-a trecut asta prin minte ieri: am tresarit cand treceam pe langa un teren plin de iarba proaspat taiata de lucratorii primariei... stiti, mirosul acela de "verde". Un copil de la tara nu a mancat niciodata o pizza - dar a dormit, vara, pe o capita de fan, aproape ca a atins stelele cu ochii, a mancat lapte direct de la vaca si paine calda scoasa din "cuptorul casei", a respirat aer curat in fiecare zi a copilariei. Ma intreb daca beneficiile progresului contrabalanseaza indeajuns "starea naturala" in care ar trebui sa ne aflam - macar din cand in cand!
Publicat de Alexandru Zaharia
2 Comentarii