Vakte oppsikt i hele verden
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
SA RADEM! (?)
La o companie multinationala, angajatii veneau la munca la ora 9 dimineata si plecau seara tarziu, atunci cand terminau tot ce aveau de facut pe ziua respectiva. Intr-o zi, unul dintre angajati vine la ora 9 dimineata, lucreaza si la ora 17 pune pixul jos, se duce la director si ii spune: - Domnule director, eu nu mai pot sa stau, trebuie sa plec. Seful este de acord si il lasa sa plece. A doua zi, vine la 9, la 17 pune pixul jos si se duce la director: - Domnule director, eu nu mai pot sa stau, trebuie sa plec. Seful il lasa, ca sa nu faca scandal. Se duce insa la ceilalti si ii intreaba de ce ei vin la 9 si stau pana seara tarziu la serviciu, iar asta pleaca la ora 17 in fiecare zi. Angajatii ii raspund: - Domnule director, ar trebui sa-l intelegeti, omul este si el in concediu...
Publicat de Alexandru Zaharia
1 Comentarii