Varmere enn Syden
Acum 2 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
ALL THE SIMPLE THINGS
Ma intreb: oare cum era viata mea inainte de a descoperi internetul? Sau sosul de soia pe friptura? Sau tigaia Tefal care face mancarea d-e-l-i-c-i-o-a-s-a! Nu stiu ce m-as face o zi fara internet - la munca sau acasa -, cum as reactiona daca "doctorul" mi-ar zice intr-o zi: hei, nu mai ai voie sa faci file-sharing cu altii, sa postezi pe blog parerile tale de doi lei si sa "intri pe mess". Obisnuita - iata cel mai mare rau al omului modern. E-adevarat ca "invatul are si dezvat" (bunica Lorica), dar cateodata dezvatul se poate dovedi un lucru nu neaparat pozitiv... mai ales daca te obisnuiesti cu binele. Plimbarile lungi prin oras sau in afara lui mi s-ar parea si mai lungi / plictisitoare fara mp3 player-ul meu, calculatorul meu ar fi de-a dreptul mort fara internet, iar friptura n-ar avea nici un gust daca n-ar avea sos-ul de soia (si salata langa!) de fiecare data. Hmmm... Oare cum am putut trai pana la varsta asta fara micile bucurii de care vorbeam mai sus?
0 Comentarii