Cand scriu randurile astea am inima-n gat... Stiti sentimentul ala, ciudat, care face ca "omuletul" sa infunde caile respiratorii? Asa.. ala... Melodia care are, invariabil, efectul asta asupra mea este "Vine o zi" (Holograf). Lacrimile imi inunda ochii, nu mai vad pe unde calc si detaliile din jurul meu se incetoseaza. E vorba de fiinta care a iesit din viata mea, in liniste, in urma cu cativa ani, predand stafeta iubirii Nicoletei... bunica mea. Inca mai astept sa o vad, in vacante... Acum nu mai am vacante, doar o bucata de piatra cu numele fericirii copilariei mele. Ar fi atat de multe de spus despre bunica Lorica, dar v(m)-as intrista prea tare.
"Vine o zi cand se va sfarsiNimeni va sti oare cand va fi"
0 Comentarii