UN POST APROAPE CULINAR


Inainte de a mi se strica frigiderul (dupa ce in prealabil se reparase singur, chiar in ziua cand trebuia sa vina frigotehnistul si sa-mi ia 1,5 mil de pomana - zicea el ca tre sa schimbe motorul!), am fost la IKEA ca sa ne luam ceva de... mancare. Asadar, daca bani de mobila (si nici apartamentul unde sa o punem) n-am avut, am zis sa nu ratam hotdog-ii de 1 RON cu refil de Pepsi la infinit - super afacere! Stand la coada la chips-uri si ciocolata ieftina, am vazut o alta promotie greu de depasit: chiftelute suedeze cu sos si gem de merisor, exact ca cele pe care le serveste la restaurantul din IKEA. Ne-am consultat pret de 30 de secunde si am decis sa facem si noi, acasa, in Vitan, chiftelute "suedeze".

Asa cum zice o reclama stradala la un magazin de bricolaj, "Te descurci si singur. Cu un pic de ajutor...". Normal! Chiftelutele sunt gata facute - trebuie doar dezghetate si prajite un pic, la gem doar ii deschizi capacul, cartofii ii fierbi dar nu foarte tare. Singura smecherie e la sos... acolo tre sa stii cata smantana sa pui! Deh...

NICI NU STIU CE M-A INDIGNAT MAI MULT...

... evenimentele in sine sau modul in care Prosport relatat ceva se intamplase unuia de-al lor... Un "leu", un "frate"...

Sa te mai miri de ce suporterii echipelor de fotbal din Romania au pica pe "fortele de ordine si paza" de pe stadioane... La meciul de Supercupa Romaniei, Lucian Cretu (Prosport) fotoreporter de cand il stiu (eu) a incercat sa-si faca meseria si s-a ales cu niscaiva vanatai si imbranceli. Retardatii de la BRONIC (suuuper firma de paza, ce sa mai!) au gasit de cuviinta sa ia la picioare un tanar de vreo 60 kg. Bravo!

Maran (Mediafax) i-a facut o poza (aici), dar nici nici cei de la Gazeta Sporturilor nu l-au scapat din catarea aparatului (aici). Cel mai trist, pentru mine, este modul in care ziarul la care Lucian lucreaza a inteles sa reflecte "incidentul": o stire cu poza de pe Mediafax si un titlu tamp - "Agresiune marca Bronic". Hai ca ma faceti sa rad! Pai nu era mai indicat ceva de genul "Fratele nostru a fost batut pe stadion!" sau "Lucian a fost batut facandu-si meseria!"? Am inteles ca maine (vineri) PSP o sa aiba o sectiune in care vor despica firul in patru in "cazul Cretu".

DACA DORITI SA (RE)VEDETI

Concediul din vara asta l-am impartit intre o nunta, trei zile de Mare si... un drum (din interes!) la Alba Iulia.

Alba, orasul in care am cunoscut-o pe Nico, nu s-a schimbat decat prin partile (ne)esentiale: de pe bulevard au fost desteleniti cativa trandafiri pentru a face loc unei monstruase fantani arteziene, motiv de fala pentru localnici. In rest, apatie totala!





OMU' CU FRIGU'

Toata noaptea m-am foit... caldura nu mi-a dat pace... ventilatorul, umil invartitor de aer cald, a fost singurul meu prieten. De la 7 am inceput sa adorm/sa ma trezesc in reprize; mi-era frica ca nu cumva sa atipesc peste ora 9 - trebuia sa sun pe cel care vine sa-mi repare frigiderul. La 9 fara un sfert am sunat. Omu' si-a adus aminte de mine, mai ales dupa ce i-am dat adresa. "Nu sunteti dvs cel care a ars?", "Ba da, eu am ars..." - se referea, fireste, la episodul din decembrie anul trecut cand mi-a ars (cu foc si para si fum) motorul frigiderului. I-am zis programul meu (unul imposibil, de altfel) si am stabilit de comun acord ca vine "intr-o ora, doua" ca tot e in Timpuri Noi, iar daca n-o putea sa-l repare acum, il lasam pe maine dimineata. Accept, umil / docil programul facut de frigotehnist si ma pregatesc sa numar banii...

Stiati ca si eschimosii isi tin mancarea/bautura la frigider? Da, dar daca se strica motorul, isi pot lasa linistiti sunca de morsa pe fereastra...

ZIUA 2

Meniu de seara, fara refrigerare, la temperatura camerei (~36 gr C): iaurt, cutie mica de pate de ficat (jumatate la cos, jumatate la Mishu si o felie in burta), cutie mica de icre (de hering, fara ceapa), doua rosii (pentru gust), doi cremvursti si un mar. Ultimul, de exceptie!

Azi, mult mai cald decat ieri... Codul Rosu se impunea, daca ma intrebati pe mine. Street photography: un tanar se uita cum apa fiarta se prelinge din motorul daciei vechi "de la tata" (B 60 DAD!); putin mai sus, un taximetrist isi toarna apa pe jante. "E grav!"

Blog-bouncing: de la Verbiaj ajung la Silviu Matei /
PS: Sorry, schimbare de plan - fara diacritice in posturi! M-am dezobisnuit...

FERICIREA E UN LUCRU MIC...

Soundtrack: Ţapinarii - Sînt fericit


Încă o zi toridă (azi cod portocaliu, mâine deja roşu...) mi-a necajit existenţa; frigiderul s-a stricat si nu mai pot sa beau nici măcar o picatură de apă rece, iar Nico s-a gândit să plece 3 zile într-o deplasare de serviciu şi să mă lase pradă singurătăţii.

Am dat, mai devreme, peste o maximă pe care ţin să v-o împărtăşesc:

In a world filled with darkness, it is better to light a single candle than to curse the darkness.

PS: Începând de azi, posturi în limba română, deci cu diacritice şi pe blogul meu!

RUCAR - 30 DE GRADE LA UMBRA!

Vineri si sambata am fost plecati la Rucar. Ne-am gandit sa fugim de caldura tocmai in varful muntelui... Am fugit noi ce-am fugit, dar nici cu canicula nu mi-e rusine!


Autogara Militari, rata de Rucar: soferul nu ne ia in seama pentru ca "am intarziat si nu mai ia in considerare rezervarea". Nico il porcaieste, lumea protesteaza, tiganie maaaare; gata, am iesit din Bucuresti, suntem pe autostrada, ascult muzica la casti; pe Buc - Pitesti aglomeratie maaaare!


Asaaaa! Am ajuns, dupa 3 ore si jumatate, la Rucar. Comuna, nu culoarul Rucar - Bran, muult mai interesant decat localitatea in care ne aflam... Gasim repede pensiunea la care-am facut rezervare: "Linistea Serii".

Cautam un restaurant, din "cauza de foame". Gazda ne spune ca cel mai apropiat este la... 4 km! "Aaaa... doar atat?" si ne hotaram sa o luam la picior...



... se termina si Rucarul si noi tot nu am dat de niciun restaurant. A, si sunt 4 km DE URCAT! Cu vreo 30 de grade care ne bat in cap. Dar foamea e mare...




Daca va intrebati de unde atata buna dispozitie pe fata Nicoletei, aflati ca intre timp am ajuns "in varf", am mancat, am baut, si acum suntem "la coborare", asa ca ne da mana sa facem poze si sa dam atentie detaliilor...



Da, am re-intrat in Rucar...


Cutu asta are o ureche in sus si una in jos... ce sa va mai spun de limba! Te cred si eu, pe caldura asta...

Ajunsi la pensiune, am facut un dus si am dormit ca doi busteni! Mai pe seara, pe la 8, am iesit in oras. In centru, un parc si o statuie in jurul careia se invart autocarele Luky Tour, firma de doi lei care ne-a adus aici...



Sambata dimineata... ma rog, pe la 12... O camera intr-o mansarda; fereastra - de exceptie! Noaptea e ca si cum ai dormi sub cerul liber. Am dormit bine - cu geamul inchis si cu pledul pe noi... nu mai pupam noi racoare in Bucuresti...

Am plecat de la pensiune. Mai pierdem cateva ore pana la 15.30 cand vine autocarul. Descoperim o zona misto, la liziera...


Masina de spalat comunala este mult prea tare!


Una peste alta, la Rucar a fost cool-isor. Nu e statiune (noaptea e cahiar infricosator sa mergi pe strada - nu exista iluminare stradala, nu sunt trotuare, iar soseaua e de fapt drumul national spre Bran - foarte circulat!- ce mai conteaza, atata timp cat primarul are un ditamai Nissan 4x4!)

Versiunea Petisei despre iesirea la Rucar, pe blogul ei!

NISTE POZE...


Garda Cetatii Alba Iulia - o chestie interesanta - si inutila!- de care municipalitatea crede ca are nevoie. Misto in poza, trist in realitate...


Un vecin de la BR a avut muuulta vreme o Dacia 1100 (in imagine). Noi, ceilalti, faceam misto de el intrebandu-l cum ii mai merge... Porsche-ul!


O fotografie de vacanta: Dani si Cara (in viitor, un caine lup fioros si de care o sa-ti fie frica; acum, insa, nu poti decat sa fugi de el fiindca... iti roade papucii!!!)

NICO TINE PAGINA UNU!

Nico e din nou pe pagina 1! Pasta de dinti otravita loveste din nou! Clic pe foto pentru versiunea PDF!

UN MOMENT DE LUCIDITATE

Astazi mi s-a infundat... limba mea despicata s-a fleoscait rapusa de penibil... Ţutea folosea o vorba de la el din Muscel: "Gura bate curu!". Si mai stiu una... "daca te bagi in troaca, te mananca porcii".

Ma transform, fara drept de apel, intr-un chirias al mahalalei, intr-o "gura sparta", un "gica contra"; totul pute in narile mele si nimic nu e the right way... Asta, au vazut-o si altii si mi-au semnalat-o brutal, fara manusi... Nu mai e nimic sfant pe lumea asta! Ratiunea a luat-o la vale, orgoliile isi numara victimele colaterale, iar stress-ul face genocid printre neuronii singuratici.

"Oare ma mai citeste cineva?" - ACEASTA e intrebarea!

ALO, JAPONIA !?

Ieri, un cutremur nasol (6.8 pe scara Richter!) a zdruncinat rau Japonia. Singurele persoane pe care le cunosc acolo sunt Florin, Keyko si Sammy Marica. Din pacate, pentru ca nu mai am contul vechi de yahoo! nu mai pot vorbi cu Florin, sa-l intreb daca sunt bine... Daca cineva care citest postul asta are adresa de yahoo a lui Florin il rog sa mi-o dea.

LET THERE BE... LIGHT!