Mintea unui bolnav înfometat

Știu, un bărbat de peste 120 kg să spună că „n-are ce mânca”, sună amuzant și melo-dramatic, în acelaș timp. Totuși, ieri seară, intrând într-un hypermarket să „vânez” ceva de-ale gurii, m-am pricopsit c-o mini-depresie și dorința de-a scrie acest post, când ajung acasă.

Doctorul mi-a spus acum câteva luni (după ce-a văzut acidul uric și colesterolul crescute în analizele mele) să facem (adică eu!) vreo trei luni de abținere de la brânză, unt, lapte dulce, grăsime animală și orice ar putea crește pârdalnicul de colesterol (care, acelaș doctor îmi zicea, „nu doare decât o singură dată”).

Ca un tip conștiincios ce sunt (și care crede că încă nu-i trebuie loc de veci), am scos din meniul meu telemeaua, cașcavalul, untul, carnea grasă de porc, pielea de pe copane, iar laptele-l mai ascund doar prin cafea. Asta a fost cea mai grea lovitură (și mirare) a vieții mele: dacă mi-ai scos brânza din „programul zilnic” mă tratezi de colesterol crescut și „mă faci cu nervii” (mai ales ăla vag, din stomac).

Așa stând lucrurile, am ieșit aseară din hypermaket cu o franzelă, o sticlă de chefir (ăsta cică nu deranjează colesterolul), două pachete de biscuiți și o bucată de kaiser. Atât s-a putut!

Situația a decurs cam așa: două rafturi de dulciuri (zahăr, moartea albă...), două rafturi de cafea și ceai (nu țin de foame, am încercat), raftul de produse bio (scumpe, pe bază de D-zeu știe ce... pas!), rafturile de băuturi (alcoolul crește acidul uric), rafturile de chipsuri și covrigi (sare, chimicale, E-uri, coloranți... și calorii), trei rafturi de conserve (or fi ruginite cutiile? oi face botulism de la ele? pateu... PATEU???), rafturile de murături (murături mâncate... cu ce???), rafturile de brânză și cel de iaurturi / unt le-am ignorat ca și cum n-ar fi existat (nici nu știu cum a ajuns în coșul meu chefirul... cred că mi l-a pus cineva), două rafturi de mezeluri (am luat doar o bucată de kaiser cu mai multă carne - am zis eu „mai sănătoasă”)... Ce mai, ați prins ideea! Oriunde mă uitam, vedeam doar pericole! Ba zahăr, ba grăsimi, ba sare, ba E-uri - în orice caz, ceva care te omoară prematur.

Și totuși, ce bag „la ghiozdan” fără să mă îmbolnăvesc și mai rău (că de făcut bine, aproape că mi-am luat gândul!) ? Mi-am adus aminte că astfel de gânduri îmi treceau prin scăfârlie și-n Anglia, unde, la magazinul din colț, eram întâmpinat de rafturi de chips-uri, rafturi de dulciuri, rafturi de alcool si... plecam înjurând în barbă Capitalismul cu 2 kile de cartofi și-o pâine la subraț.

Cum ar zice o urare prezidențială, hypermarketurile ne urează un călduros „Să muriți bine!”.