Suspenderes
Acum 3 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
poveste cu poz(n)e
Dimineața zilei mele libere de săptămâna asta. Toma a tolănit cât a tolănit, dar tot s-a ridicat în picioare din pat...
... Am zis că n-ar fi rău să facem o plimbare prin parc, Kiseleff, desigur, parcul care ne place atât de mult (pentru că-i verde, e curat, sunt oameni frumoși). În drum spre parc am dat peste un bec colorat...
am fotografiat ale naturii mici perversități...
... am făcut și o stație de double-decker pentru plimbat turiștii prin București
ba chiar și un portret frumoasei mele soții!
La un moment dat, am văzut o echipă de filmare care trăgea o dublă (pentru a 5-a oară, probabil) și am dat să fac fotografii. O tipă cu stația în mână mi-a zis că n-am voie.
"Cum adică??? Pe trotuarul public, tu-mi spui că n-am voie? Watch me!". Și-am făcut poza asta...
și asta...
Ok! Și asta...
Apoi ne-am continuat drumul către parc (deja Toma dădea semne că-i e somn, nemaiținându-se bine pe picioare).
În parc am dat peste o operă de artă care consta în muuuulte căsuțe pentru păsărele! Ce i-au mai plăcut lui Toma!
Apoi, tot Toma, a speriat niste porumbei care-au făcut zbbbbrrrrrr!!!
La plecarea din parc am mai făcut o ultimă poză (ceva artistic, cu multe lumini reflectate din sticla obiectivului).
Publicat de Alexandru Zaharia
2 Comentarii