o gură de aer, vă rog!

Mă uit la ceas. E de-abia 8.30 şi lumea-i iarbă prin autobuze, tramvaie, maşini mici cu sau fără aer condiţionat. Tocmai mi-am lăsat maşina la service, aşa că-s nevoit să-l iau pe 41 (una, două, trei, patru... ) cinci staţii ca să ajung acasă. Mă duc să cumpăr bilet (am mai făcut eu pe freerider-ul şi am luat amendă cu jandarmi în coadă) şi constat că... nu mai există aşa ceva! "Vă trebuie card RATB", "Pfff... am, am... aşteptaţi vă rog să-l găsesc" (nu l-am mai folosit de vreun an, de când merg fie cu metroul, fie cu maşina). Bingo! După ce mă înteresez de soarta celor din provincie care vin în Capitală şi n-au card, urc în cel mai aglomerat tramvai al dimineţii...

Ating grasa proţăpită pe scară, mă strecor mai lângă geam, fac loc unui întârziat să coboare şi mă prind de singura bucată de bară disponibilă, nu înainte de a valida cardul de călătorie. Nu trec 10 secunde că nările-mi sunt inundate de duhorile matinale ale bucureştenilor amatori de transport "la comun" de suprafaţă: colonie ieftină, miros de bere la pet râgâită la prima oră a dimineţii, transpiraţie congenitală, cururi nespălate... Mă rog la D-zeul săpunului şi al apei calde să-l facă pe vatman să urnească vagonul de putoare doar-doar o intra ceva oxigen prin geamurile crăpate. Într-un final, rugăciunile-mi sunt ascultate şi ating, pentru câteva secunde, Nirvana...

Simt că nu-mi mai pot ţine respiraţia până la a cincea oprire şi că sudoarea celor de lângă mine a ajuns (şi) pe tricoul meu (ştii că-i un semn rău când fetei din faţa ta îi curge fondul de ten şiroaie pe gât...), aşa că decid să mă dau jos mai repede cu o staţie. "E mai sănătos (pentru plămâni) să circul pe jos", chiar dacă am plătit călătoria, e mai "cu minte" aşa...

PS: Data viitoare când mă plâng că aerul condiţionat de la metrou nu face faţă, să-mi daţi să citesc linkul ăsta!