povesti cu tata

La inceputul anilor '90 toata lumea isi dadea demisia de la locul de munca primit de la PCR, facea cateva drumuri cu atocarul prin bazarul din Istanbul, apoi vindea in piata "te miri ce si mai nimic" si... devenea capitalist / afacerist! Tin minte si acum ca Piata Mare din Braila era impartita in doua: legume & fructe si tarabe cu chestii aduse din Turcia...

In 1990, doi fosti colegi de-ai tatei trecusera deja de la guma Turbo si chiloti de dama la un magazin "in centru"; un soi de consignatie, cu marfa preponderent de bagat in priza (deh, cei doi erau ingineri). Tin minte si acum firma: "Movis"!

Desi nu aveam cablu tv sau antena parabolica, mama, cea mai mare fana a televizorului din cati oameni am intalnit, a decretat ca prima investitie serioasa pe care urmau sa o faca in capitalism era... un televizor color (altii aveau din comunism, deh...)! Tata a vorbit cu colegii cu magazin, s-a interesat, a intrebat incolo si-ncoace ce televizor sa cumpere si a decis ca "Movis"-ul poate sa-i vanda un Funai ("televizor japonez" cum il laudau vanzatorii).

Si-uite asa ma ia tata intr-o seara (10-11 noaptea, ca pentru mine era taaare tarziu) si mergem sa pazim magazinul "ca vine transportul de Funaiuri". Poarta de la Movis, cum era de asteptat, inchisa. Aflam ca unul dintre patroni e intr-un magazin vecin dintr-o cladire veche, care statea sa pice, cum sunt multe in centrul Brailei. Intrasem de zeci de ori in magazinul cu pricina - vindea, ca si vecinii, te miri ce-uri: de la casete audio la pantofi cu toc.

Pe strada, liniste totala. Tata bate la usa - un barbat, in semi-intuneric, ii deschide misterios usa si intreaba pe cine cauta. Numele "patronului" pune pe buzele portarului un zambet de majordom. Inauntru, magazinul obisnuit, cu lumina stinsa, pustiu... Deja mi se pare fooooarte spookie; incerc sa ma tin cat mai aproape de tata (care are geaca de piele - si ea adusa de la turci). Aud niste zgomote (poate muzica?) pe scarile pe care le coboram, catre subsolul de care nici nu stiam ca exista in magazin.

Raman cu gura cascata... la capatul scarilor, la subsol, vreo 40 de "tineri si nu prea" danseaza pe un ring de dans cu geamuri luminate in toate culorile, ca in videoclipurile cu Michael Jackson, muzica bubuie in difuzoare, fumul il tai cu cutitul, femei imbracate sexy (pentru un baiat de 11 ani de-abia iesit din comunism) toate astea intr-un singur loc... In fata mea! Tata se intalneste cu "patronul", bea un whisky, intreaba de televizor putin mirat de locul unde-a intrat. "In seara asta nu vine transportul. Dar stai cu noi si bea o tuica...".

Beau un suc, doua... "Patronul" face cinste. Plec de acolo cu un calculator la subrat, vandut tatalui intre doua pahare de wisky si vreo 5 melodii cu refrene la moda. Adorm in noapte cu calculatorul langa pat si ma gandesc la ringul ala de dans luminat! Si poate un pic si la fete...