Reverserings-Høyre
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
de ce nu citesc
Motto: N-am o carte preferata. Un film, o trupa de rock, un fotograf, poate; dar sa spun ca mi-a placut "Ciresarii" de-as citi-o de 5 ori, deja nu mai sunt eu...
Nu (prea) citesc carti de mic. Si-acum ar urma sa dau vina pe parinti (care "nu mi-au pus cartea-n mana"), pe biblioteca de-acasa plina cu "rahaturi" (capodopere balzaciene si alte carti omniprezente in anticariatele studentiei mele), pe coercitia resimtita de fiecare data cand "aveam de citit, de la scoala" vreun Sadoveanu sau Delavrancea. Nu. E doar vina mea...
Treburile chiar se fac la vremea lor: incepi cu nuvele politiste, cu povesti nemuritoare, cu chestii soft. Apoi, mai urci o treapta si inca una si-uite-asa ajungi sa te "delectezi" cu Gabriel Garcia Marquez si Boris Vian. Nici nu stiu cum (nu) m-am apucat de citit! De fiecare data cand intindeam mana dupa o pereche de coperti, ceva mic, negru si cu coada imi soptea insistent in urechea stanga: "Ce dracu bah, stai sa citeste tu 2 - 300 de pagini? N-ai altceva mai bun de facut?". Inghiteam in sec, luam medicamentul pret de 30 de pagini si din nou ecourile imi vajaiau prin creieri: "Bah, dar asta scrie prost tare!!! Nu vezi ca nu intelegi nimic? E de doi lei...". Copertile se inchideau cu zgomot, iar cartea ajungea inapoi in raft.
E plin de cititori de elita care n-au timp sa citeasca in fotoliul preferat, dar si-l gasesc intre doua statii de metrou. Sau poate au timp si acasa, si in metrou, si pe buda, si in concediu. Citesc tot ce le pica in mana, fara discriminare; nu fac mofturi, nu se stramba, nu bocesc "ca cartea e naspa!". Eu nu sunt asa... cartea trebuie sa ma prinda, sa-mi placa cum scrie domnul / doamna care povesteste, sa ma gadile sub gusa; sa nu mai zic de conditiile de citit (liniste monahala, lumina buna, pozitie confortabila samd, samd...). Am citit pe nerasuflate cartile lui Jeremy Clarkson (Top Gear), dar nu reusesc sa termin alte 20 de carti, incepute si abandonate. Si-acum deschid carti cu o teama seculara: "Oare o sa-mi placa? O sa ma destinda sau o sa-mi incurce itele capului si mai rau? O sa ma puna pe ganduri sau o sa ma enerveze?".
Ce-am pierdut necitind (mai) multe carti? Probabil n-o sa aflu niciodata.
PS: Pe cei care cred ca "cine nu citeste e prost" ii rog sa se abtina de la comentarii semidocte... Nu doar biblioteca te face om... :)
PS2: Dilema Veche ne indeamna la citit! Parafrazand un stencil de pe un afis cu Mihaela Radulescu la metrou: "Ca sa ce?"
PS3: A inceput Bookfest-ul! :)
Nu (prea) citesc carti de mic. Si-acum ar urma sa dau vina pe parinti (care "nu mi-au pus cartea-n mana"), pe biblioteca de-acasa plina cu "rahaturi" (capodopere balzaciene si alte carti omniprezente in anticariatele studentiei mele), pe coercitia resimtita de fiecare data cand "aveam de citit, de la scoala" vreun Sadoveanu sau Delavrancea. Nu. E doar vina mea...
Treburile chiar se fac la vremea lor: incepi cu nuvele politiste, cu povesti nemuritoare, cu chestii soft. Apoi, mai urci o treapta si inca una si-uite-asa ajungi sa te "delectezi" cu Gabriel Garcia Marquez si Boris Vian. Nici nu stiu cum (nu) m-am apucat de citit! De fiecare data cand intindeam mana dupa o pereche de coperti, ceva mic, negru si cu coada imi soptea insistent in urechea stanga: "Ce dracu bah, stai sa citeste tu 2 - 300 de pagini? N-ai altceva mai bun de facut?". Inghiteam in sec, luam medicamentul pret de 30 de pagini si din nou ecourile imi vajaiau prin creieri: "Bah, dar asta scrie prost tare!!! Nu vezi ca nu intelegi nimic? E de doi lei...". Copertile se inchideau cu zgomot, iar cartea ajungea inapoi in raft.
E plin de cititori de elita care n-au timp sa citeasca in fotoliul preferat, dar si-l gasesc intre doua statii de metrou. Sau poate au timp si acasa, si in metrou, si pe buda, si in concediu. Citesc tot ce le pica in mana, fara discriminare; nu fac mofturi, nu se stramba, nu bocesc "ca cartea e naspa!". Eu nu sunt asa... cartea trebuie sa ma prinda, sa-mi placa cum scrie domnul / doamna care povesteste, sa ma gadile sub gusa; sa nu mai zic de conditiile de citit (liniste monahala, lumina buna, pozitie confortabila samd, samd...). Am citit pe nerasuflate cartile lui Jeremy Clarkson (Top Gear), dar nu reusesc sa termin alte 20 de carti, incepute si abandonate. Si-acum deschid carti cu o teama seculara: "Oare o sa-mi placa? O sa ma destinda sau o sa-mi incurce itele capului si mai rau? O sa ma puna pe ganduri sau o sa ma enerveze?".
Ce-am pierdut necitind (mai) multe carti? Probabil n-o sa aflu niciodata.
PS: Pe cei care cred ca "cine nu citeste e prost" ii rog sa se abtina de la comentarii semidocte... Nu doar biblioteca te face om... :)
PS2: Dilema Veche ne indeamna la citit! Parafrazand un stencil de pe un afis cu Mihaela Radulescu la metrou: "Ca sa ce?"
PS3: A inceput Bookfest-ul! :)
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii