Reverserings-Høyre
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
ei de unde / ce or sa mai invete?
Un copil se educa (este educat) pe mai multe cai, asta e sigur. Important e ce primeaza in educatia lui si mai imporant e de la cine si ce invata. In definitiv, si lucrurile rele (pentru societate) se deprind, nu-i asa?
Ma gandesc la parintii care devin, peste noapte, fara stirea lor, bunici. Oare ce instincte, pana atunci straine lor, le incoltesc in minte? Cum s-or pregati pentru nepoti, ce fel de educatie or fi ei chemati sa le dea, alta decat cea de care se ocupa parintii?
Degradarea capacitatii de a educa, dar mai ales calitatea educatiei pe care un copil ar trebui sa o asimileze, e evidenta; de la scara blocului pana la bunici, nivelul e foarte jos... Sa recapitulam: cine au fost bunicii vostri? Probabil niste oameni de la tara, cu moravuri si deprinderi rurale, care pretuiau munca si foloasele care le aducea ea vietii. Sau poate au fost niste oraseni care credeau ca mersul la biserica si la teatru sunt complementare. In comunism, slujbele se tineau cu masina militiei pe celalalt trotuar si semnul crucii se facea ascuns, cu limba in gura, nu ca acum, cand tot tramvaiul se inchina cand trece pe langa o biserica. Si "mamaia" si "bunica" erau depozitarul unor traditii, simteau nevoia sa lase o mostenire (mai subtil sau pe de-a dreptul, cu frumosul sau cu nuiaua).
Si acum, cand ma uit la fotografiile bunicilor mei, imi vin in minte cuvinte precum riduri, alb, experienta, halat, palma (ups!), obraz, lacrimi, calitate, vechi, alb-negru, mucegai, mancare buna, eleganta, intelepciune, sfaturi, chibzuinta (cu banii, mai ales), caldura, putere, munca. Oare ce sentimente vor incolti in copiii nostri, de la bunicii lor? Dar de la parintii lor? Avem din ce in ce mai putine lucruri bune / frumoase de transmis mai departe, sau suntem pierduti printre cuvinte?
BONUS: Doua icoane...
Lorica si Gica (oraseni, ea contabila - el profesor)
Maria si Costache (tarani)
Ma gandesc la parintii care devin, peste noapte, fara stirea lor, bunici. Oare ce instincte, pana atunci straine lor, le incoltesc in minte? Cum s-or pregati pentru nepoti, ce fel de educatie or fi ei chemati sa le dea, alta decat cea de care se ocupa parintii?
Degradarea capacitatii de a educa, dar mai ales calitatea educatiei pe care un copil ar trebui sa o asimileze, e evidenta; de la scara blocului pana la bunici, nivelul e foarte jos... Sa recapitulam: cine au fost bunicii vostri? Probabil niste oameni de la tara, cu moravuri si deprinderi rurale, care pretuiau munca si foloasele care le aducea ea vietii. Sau poate au fost niste oraseni care credeau ca mersul la biserica si la teatru sunt complementare. In comunism, slujbele se tineau cu masina militiei pe celalalt trotuar si semnul crucii se facea ascuns, cu limba in gura, nu ca acum, cand tot tramvaiul se inchina cand trece pe langa o biserica. Si "mamaia" si "bunica" erau depozitarul unor traditii, simteau nevoia sa lase o mostenire (mai subtil sau pe de-a dreptul, cu frumosul sau cu nuiaua).
Si acum, cand ma uit la fotografiile bunicilor mei, imi vin in minte cuvinte precum riduri, alb, experienta, halat, palma (ups!), obraz, lacrimi, calitate, vechi, alb-negru, mucegai, mancare buna, eleganta, intelepciune, sfaturi, chibzuinta (cu banii, mai ales), caldura, putere, munca. Oare ce sentimente vor incolti in copiii nostri, de la bunicii lor? Dar de la parintii lor? Avem din ce in ce mai putine lucruri bune / frumoase de transmis mai departe, sau suntem pierduti printre cuvinte?
BONUS: Doua icoane...
Lorica si Gica (oraseni, ea contabila - el profesor)
Maria si Costache (tarani)
Publicat de Alexandru Zaharia
5 Comentarii
In alta ordine de idei nu trebuie sa uitam de diferentele de mentalitate dintre generatiile diferite. Uita-te la copii din ziua de astazi si gandeste-te la cum eram noi la varsta lor si ai sa intelegi imediat despre ce vorbesc. Este un lucru firesc, asa a fost intotdeauna si asa va fi si de acum inainte.
@marius: in ciuda "emanciparii precoce" a copiiilor din ziua de azi de care zici tu, eu cred ca esenta a ceea ce trebuie sa stie un copil a ramas si probabil va ramane aceeasi: bun simt si respect invatate de la persoane cu autoritate, de care sa-si aduca aminte toata viata cu lacrimi in ochi...