Vakte oppsikt i hele verden
Acum 2 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
cum e sa faci CE TREBUIE
Cineva-mi spunea, acum o saptamana, ca face in viata "ce vrea sa faca". Eu i-am raspuns ca fac ce trebuie sa fac. Raspunsul meu a fost luat drept un soi de "deh, daca ti-au trebuit responsabilitati, uite ca acum ai... ". Mi-am adus imediat aminte de o replica dintr-o carte americana care zicea cam asa: barbatii necopti mor pentru un ideal, ceilalti traiesc la umbra idealului ca sa-l indeplineasca...
De cand am plecat din casa parintilor, nicio secunda nu mi-am dorit sa fiu "un om liber" (cel putin nu MAI liber decat am fost), sa fac ce vreau, sa decid doar pentru mine. Prin firea mea, am fost mereu un om care s-a legat la cap cu ceilalti, care a vrut sa ajute si sa ceara ajutorul (omul e un animal social, doar ca nu-si aduce mereu aminte de asta). E ceva frumos intr-un om atunci cand stie ca altii depind de el si se lasa la mana altora (el depinde de altii).
Undercover Boss este un reality show in care saptamanal, un CEO sau un presedinte de companie americana isi schimba identitatea si munceste cot la cot cu cei mai de jos angajati pentru a descoperi adevarul despre afacerile pe care le conduce. L-am luat de pe torrente si m-am uitat cu un nod in gat; in America (probabil si in alte tari) lumea se ia foarte in serios cand intra pe usa firmei si pun mare pret pe locul de munca / cec-ul de salariu pe care-l duc acasa la sfarsitul lunii. Mi-a ramas o replica a unei angajate, infipta in minte: "life is what YOU make of it".
De cand am plecat din casa parintilor, nicio secunda nu mi-am dorit sa fiu "un om liber" (cel putin nu MAI liber decat am fost), sa fac ce vreau, sa decid doar pentru mine. Prin firea mea, am fost mereu un om care s-a legat la cap cu ceilalti, care a vrut sa ajute si sa ceara ajutorul (omul e un animal social, doar ca nu-si aduce mereu aminte de asta). E ceva frumos intr-un om atunci cand stie ca altii depind de el si se lasa la mana altora (el depinde de altii).
Undercover Boss este un reality show in care saptamanal, un CEO sau un presedinte de companie americana isi schimba identitatea si munceste cot la cot cu cei mai de jos angajati pentru a descoperi adevarul despre afacerile pe care le conduce. L-am luat de pe torrente si m-am uitat cu un nod in gat; in America (probabil si in alte tari) lumea se ia foarte in serios cand intra pe usa firmei si pun mare pret pe locul de munca / cec-ul de salariu pe care-l duc acasa la sfarsitul lunii. Mi-a ramas o replica a unei angajate, infipta in minte: "life is what YOU make of it".
Publicat de Alexandru Zaharia
2 Comentarii
Toate bune şi frumoase, da' ai uitat să spui care e idealul în umbra căruie te plasezi?!
De obicei vorba asta e o mască perfectă pentru a nu ajunge prea departe. Pentru că la un moment te trezeşti că singura chestie care bate cît de cît în idealul viaţii (aş pus alt cuvînt, da' nu vreau să îţi porcăiesc blogul cu suburbanisme) e să faci, să încasezi salariul etc. Care e idealul şefului :)). Greu, tată, cu definiţia lu trebuie, stai să vezi cu aia a lu de ce...
n-am incercat o definitie a lui "trebuie". m-am gandit doar la cele doua moduri de a gandi in viata: fac ce vreau / fac ce trebuie sa fac. "de ce"-ul a fost votata ca cea mai tare intrebare din toate timpurile, asa ca nu cred ca o sa scriu prea curand despre ea... ;)