It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Prin casa
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
Search!
toma
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
Prima, un film un pic facil, de luni seara, de vazut undeva la granita intre somn si starea de veghe. In Taken o sa vedeti un Liam Neeson american in rolul unui fost angajat CIA care vine la Paris sa-si scoata fiica de 17 ani din mainile unor traficanti de carne vie. Pumni la ficati, alergatura, multi plumbi aruncati prin aer si masini lovite in urmariri "ca-n filme" (n-am putut sa nu remarc reclama masiva facuta la masinile Audi).
A doua, ceva mai de high-life. Culturala. Podul se joaca la Palatul Copiilor si este pur si simplu geniala. Horatiu Malaele, Meda Victor si George Ivascu umplu o sala de peste 1.000 de locuri si-ti dau lacrimile o data la doua replici. Daca as putea as reproduce cateva aici, dar n-am memorie de-asta... Oricum, am realizat ceva vanzand piesa asta: ca actorul nu este altceva decat un saltimbanc cu un strop de geniu, atat de necesar pentru ca lacrimile de ras sa se transforme in lacrimi de tristete inainte sa se prelinga de-a binelea pe obraz.
0 Comentarii