Text Widget

perfect strangers

perfect strangers
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)

Prin casa

Prin casa
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile

Search!

toma

toma
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...

Gânduri

Unordered List

every war has an end


Noi, locuitorii de rand ai tarii cu capitala la Budapesta pentru unele buletine de stiri din "lumea civilizata", avem muuuulte probleme / lipsuri / neajunsuri / neimpliniri. Cu toate astea, nu am vazut niciun ONG sau alta organizatie care sa militeze, dar serios, cu expunere publica cat mai mare, pentru una din multele problemele de care ne lovim cu totii. Voi?

Suntem 22.000.000 de invididualisti care stam cu mainile incrucisate - la spate, in fata sau la san; avem impresia ca suntem cei mai buni sau cei mai prosti (optimismul si pesimismul sunt devieri de la normal - realismul); balosim la masina si la casa neamtului si nu ne gandim decat cum sa plecam mai repede de la serviciu, sa ajungem acasa, sa ne uitam la TV sau sa ne dam pe net; nu, nu muncim putin, si, in 9 cazuri din 10, avem sefi mai prosti decat noi (ceea ce e cu adevarat trist...).

Inainte de '89, proletariatul si membrii de partid erau mai uniti decat suntem noi azi, dar era o uniune tacita, venita din lipsurile epocii. Acum, avem internet - suntem impreuna pe DC++, pe mess sau pe MIRC. Ca sa barfim si sa copiem filme piratate... In the real life suntem atat de singuri... (pentru cine a vazut filmul de Oscar "Crash", o replica... "We crash into each other just to feel something...")

Vreau sa aud de un ONG care vrea sa rezolve o problema (din cele prea multe pe care le avem), care sa bata la usa mea sa-mi ceara 100.000 lei, care sa ma intrebe daca nu am timp sa ii ajut cu ceva, care sa faca un om sa uite de necazurile lui si sa zambeasca... E prea mult?

PS: Post inspirat de asta si de asta...

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii

Ad Code

Responsive Advertisement