Skjøt valp
Acum 3 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
cel mai iubit dintre fotografi, intr-adevar...
click pentru articolul din Cotidianul
Cu Petrica Pavel m-am intalnit prima data la revista Monden. Era unul dintre fotografii freelanceri care faceau actiuni mondene, desigur. Era de departe vedeta revistei: pe Petrica il sunai primul (pentru ca facea cele mai bune poze) iar daca el avea altceva de facut, mergeai mai departe cu ceilalti... Mai apoi m-am tot conversat cu el pe la diferite actiuni, alese pe spranceana. El era mai mereu angajatul companiei care organiza evenimentul... Castiga destui bani (imi spusese ca isi comandase un Audi in Germania), insa asta n-a oprit cancerul sa-l puna jos fara sa fumeze sau sa bea, la 41 de ani - aflu din Cotidianul...
Stiu ca despre morti se vorbeste numai de bine, insa despre Petrica chiar nu poti vorbi altfel... Toti care l-au cunoscut stiu ca a fost de o modestie si un bun simt iesite din comun. De la el si de la Baragan am invat un lucru: ca un fotograf bun e cel care stie sa relationeze cu clientii / subiectii sai in asa fel incat acestia sa se deschida ca o floare...
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace...
1 Comentarii
Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul minunat!