Vakte oppsikt i hele verden
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
istoria, pe înțelesul tuturor...
„Domnule, a început el cu o grimasă parcă de disperare, după ce i-am pus o întrebare pe care o pun adesea străinilor: care e situaţia ţăranilor din ţara lor? Domnule, eu sînt ţăran de origine şi vara asta am petrecut-o la ai mei (în Spania, nm). Sînt indignat: nu-i mai recunosc. Îşi pierd demnitatea. Mîndria lor... Îşi pierd mîndria! Nu mai muncesc ca să-și cîştige existenţa, ci ca să-i întreţină pe străini... Să cîştige dolari! Citesc în presă că îşi oferă la cele mai scăzute preţuri din lume camerele lor, peisajele lor, potecile şi mormintele lor. Îşi dărîmă frumoasele lor case şi construiesc peste ele altele, care seamănă cu hanuri... infame hoteluri... birturi şi industrii, pentru ca posesorii de dolari din întreaga lume să vină la ei, să se simtă în largul lor şi să mai vină şi la anu'... Sînt revoltat, domnule... Sînt gonit din propria mea ţară... Sînt un om fără ţară, n-am unde să mă mai duc...".
(Marin Preda, Imposibila întoarcere, 1971)
(Marin Preda, Imposibila întoarcere, 1971)
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii