"Bună ziua, dl. doctor!", "Buna ziua, luati loc...". Îi spun ce mă deranjează (în principiu, otita mea de 5 ani încoace care are, din când în când, câteva zile mai proaste). Mă aşază pe "calu bălan"şi începe să-mi vâre tot felul de chestii prin nas, prin urechi... Gâtul nu-l interesează, a văzut de unde vine "defectul". E profi, ce dracu'! "De ce trebuie să doară toate la ORL?" (fuck, chiar am zis asta cu voce tare???). Răzbunarea orelistului nu întârzie: două jeturi de bixtonim îmi fac ţăndări sinusurile şi se opresc în creierul mic. Mă fâţâi pe scaun şi mă-ntreb de ce doctorii de la MedLife (asta-i al treilea doctor diferit la care mă duc la ei) nu te avertizează înainte de a-ţi face ceva, orice. Parcă toţi sunt Brâncuşi faţă cu blocul de piatră...
În sfârşit, îmi scrie reţetă (văd eu mâine câţi bani costă) şi mă anunţă, fără mânuşi, că am deviaţie de sept şi un început de rinită și amândouă dau, ați ghicit, otită! Yupppiii! Mă rog să se oprească şi să nu-mi mai zică şi de altele... Se opreşte. Mulţumesc, mă duc la casierie, plec fericit. Ce dacă urechea mea tot doare, uite ce frumuşeaţă de reţetă am în portofel!
1 Comentarii