when in comana

O sa fiu scurt, ca-i 12 noaptea si maine ma scol devreme...

Am fost sambata, in prima zi din 2010 cu 18 grade (uaaauu!!!), in cautarea Parcului Natural Comana; un nume simandicos pentru ceva ce n-are nicio legatura nici cu turismul (desi niste site-uri si cateva domnisoare de pension incearca sa ne convinga de contrariu), nici cu ecosistemul. La Comana ajungi pe soseau dinspre Giurgiu, inainte sa intri in Calugareni faci sensul giratoriu si o iei la stanga, apoi treci prin cateva comune (unde gaurile au ceva asfalt pe langa ele) pana ajungi la Manastirea Comana - de pe vremea lui Vlad Tepes, probabil intretinuta cu fonduri din aceeasi epoca.

In drum spre "la padure", cum zic localnicii "parcului", dai peste Casa Comana, iar, o denumire simandicoasa pentru un restaurant (evident, inchis cand am fost noi). De acolo, o tii tot inainte, "n-aveti cum sa ratati"; a se citi 4 km de drum forestier cu tot ce-i trebuie (viteza 1 - 2 daca n-ai SUV).

Dupa distanta de care va ziceam mai sus, dai fix intr-un gard pe care scrie "Acccesul interzis". Frumos mesaj pentru o zona... turistica! O tanti de-acasei ne zice ca nu-i nimic de vazut pe acolo si ca sambata nu munceste ala de la ocolul silvic sa ne duca cu barca; nu tu 140 de specii protejate, nu tu delta, nu tu pescari (doar cativa gratisti, cu muzica populara). Ce-am gasit, vedeti in poze.

Asa ca, eu unul m-am lecuit de "hai sa vedem ceva frumos in jurul Bucurestiului" - THERE IS NO SUCH THING! Sudul tarii este, pentru mine, cel mai neprimitor loc in care am fost, iar notiunea de "turism" in tara asta se traduce prin "uite-aici ai stanca, aici ai lacul, da-mi banu' si te las sa le privesti". DACA iti cere cineva vreun ban; de obicei, tot ce vor oamenii e sa-i lasi in pace si sa te duci inapoi in Bucurestiul tau de doi lei...

PS: Cu toate astea, nu pot sa zic ca iesirea nu ne-a priit; in definitiv, a fost prima dupa 6 luni de iarna grea... :)