- Holdt på å dø
Acum 3 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
profesorul de pe alee
Am citit pe AFP ceva ce are legatura cu postul de ieri, referitor la "educatia copiiilor nostri". Actiunea se petrece in India zilelor noastre (cine-a vazut Slumdog Millionaire, stie despre ce vorbesc), undeva pe o straduta, unde un profesor si fii sai au infiintat "Scoala de pe alee". Kamalbhai Parmar (63 de ani) tine cursuri copiiilor din familii sarace care, dupa ce termina "scoala de zi", vin sa aprofundeze (dupa-amiaza) notiunile de la scoala de stat cu un meditator... gratuit! De 10 ani, copiii de muncitori, hoti sau slugi in casele avute, beneficiaza de "misiunea" lui Parmar (el insusi un copil sarac care a fost nevoit sa abandoneze scoala la 12 ani si care, ulterior, si-a propus sa face tot ce poate pentru ca alti copii sa nu ajunga in situatia lui). O poveste frumoasa, nu-i asa? Dupa un caz real, cum ar zice Hollywood-ul...
(foto, aici)
(foto, aici)
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii