O lectie sper ca am invatat din toata povestea cu Business Standard: sa nu treaca o luna fara sa caut altceva de munca, altceva de facut, o alta preocupare, sa am un backup pentru ziua in care voi pleca / voi fi dat afara / salariul va disparea, ca un balon de sapun. De-abia astept ziua in care nu ma voi mai duce la serviciu, in care nu voi mai avea salariu, in care-mi voi face singur programul si voi decide pentru mine. Ziua in care voi fi freelancer. Dar pana atunci, ceasul va suna dimineata si metroul ma va duce haaaat, in noapte, inapoi spre casa...
Asa ca va mai spun doar atat: faceti ceva si opriti timpul!
8 Comentarii
Imi pare rau de situatia din presa care a dus la situatia asta... Pe langa aspectul personal al problemei care te afecteaza direct, piata freelancingului se va aglomera cu toti care sunt acum in situatia asta si va fi si mai dur decat doar binele pe care de-abia il asteapta unii.
Mr. Dudau, freelancer fiind acum (nevoit sau nu, nu conteaza), cu toata libertatea pe care o ai, nu tanjesti uneori la siguranta salariului, a concediului platit, etc?
@anonim: aveti (si dvs.) dreptate. dar pana nu esti in ambele situatii (de angajat / de freelancer) nu stii cu adevarat cum e. nimeni nu stie nimic sigur... de-asta merita sa incerci in viata. pana nu te uzi, nu stii daca apa-i rece sau nu.