o stare de spirit

Motto: "Mananc si plang. Mananc!"

Dramele personale nu intereseaza pe nimeni, in afara celui care le traieste. Daca nici pe mama nu o mai misca ca in 10 zile nu o sa mai am un loc de munca inseamna ca tragediile grecesti sunt niste povesti de adormit copiii, nu? Dramele neamului romanesc? Cred ca ne intereseaza deja si mai putin, din ce in ce mai putin... Ascult la radio o melodie: "I got food in my belly and a license for my telly and nothing's going to bring me down!...". Noi avem televizor / internet (depinde de generatie sau de gusturi) si circ; mult circ! Painea e uscata si un pic amaruie fiindca vedem ca azi e - maine nu e! Si cand ramai fara loc de munca se gaseste cate un istet sa te apostrofeze si sa-ti tina morala cum ca era bine daca "te pazeai"; de parca pana acum ai fi mancat icre de Manciuria si croissante poleite cu aur.

Cititi-l pe Andix. El le zice cel mai bine... Ce pacat ca imi lipseste ceva-ul; puterea de a o lua de la capat intr-o alta tara; puterea de a lasa in urma datoriile si nevoile, fustrarile si necazurile, amaraciunea de a fi roman, nenorocul de a ma fi nascut "intre Carpati". Traim o bascalie ieftina, suntem "tepuiti" la colt de strada de miliardari venali, purtam catusele indecentei de a ne fi dorit o viata mai buna decat a parintii nostri, aflam de la stiri ce ni se intampla si avem pretentia sa fim respectati, cand, de fapt, am uitat de mult sa fim oameni...