Saptamana trecuta am vazut, in premiera Bucuresteana, filmul "Politist. Adjectiv". O sala de cinema intesata cu vedete (dl si dna Plesu, Hurezeanu, Porumboiu Sr. si alte vedete locale) m-a primit sa vad filmul: aproape doua ore de pelicula fara miza, fara acel ceva care te face sa stai mai mult de 30 de minute in sala; ultimele 15 - 20 minute din film sunt dragute; afli ca politistii pot fi si filosofi daca au vazut in viata lor un DEX. In rest, viata in Vaslui (si banuiesc ca in 73% din tara asta) arata ca dracu'. De remarcat ca nu sunt nervi, lumea nu se injura, nu e tensiunea aia pe care-o intalnesti in filmele romanesti neaose.
Mai remarc o tendinta: filmele romanesti ajung sa fie, invariabil, comedii; mai bine zis, regizorul vrea, chiar daca subiectul e trist de te ustura-n-kur, sa-ti smulga un zambet dintr-ala in genul "lasa mah ca nu e negrul chiar asa de negru..." sau chiar "bine ca n-a fost mai rau". Bascalie, haz de necaz, spuneti-i cum vreti. La filmul asta, lumea radea in jurul meu si eu nu puteam; kakaturile prezentate in film erau prea reale si prea dureroase ca sa pot rade la ele...
Am vazut, acasa, primul film al lui Porumboiu: "A fost sau n-a fost?". Cam pe acelasi calapod, un film plictisitor, fara miza, fara replici care sa te duca undeva. Ce mai, asta e stilul omului...!
0 Comentarii