- Prøv litt respekt
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
cum vad filmul lui porumboiu
Pentru mine, cel putin, un lucru e clar: Porumboiu face filme plictisitoare! Poate ca ia premii, poate ca publicul cinefil european e mort dupa 20 de minute de pelicula fara replici, dar mie genul asta de film nu-mi comunica aproape nimic.
Saptamana trecuta am vazut, in premiera Bucuresteana, filmul "Politist. Adjectiv". O sala de cinema intesata cu vedete (dl si dna Plesu, Hurezeanu, Porumboiu Sr. si alte vedete locale) m-a primit sa vad filmul: aproape doua ore de pelicula fara miza, fara acel ceva care te face sa stai mai mult de 30 de minute in sala; ultimele 15 - 20 minute din film sunt dragute; afli ca politistii pot fi si filosofi daca au vazut in viata lor un DEX. In rest, viata in Vaslui (si banuiesc ca in 73% din tara asta) arata ca dracu'. De remarcat ca nu sunt nervi, lumea nu se injura, nu e tensiunea aia pe care-o intalnesti in filmele romanesti neaose.
Mai remarc o tendinta: filmele romanesti ajung sa fie, invariabil, comedii; mai bine zis, regizorul vrea, chiar daca subiectul e trist de te ustura-n-kur, sa-ti smulga un zambet dintr-ala in genul "lasa mah ca nu e negrul chiar asa de negru..." sau chiar "bine ca n-a fost mai rau". Bascalie, haz de necaz, spuneti-i cum vreti. La filmul asta, lumea radea in jurul meu si eu nu puteam; kakaturile prezentate in film erau prea reale si prea dureroase ca sa pot rade la ele...
Am vazut, acasa, primul film al lui Porumboiu: "A fost sau n-a fost?". Cam pe acelasi calapod, un film plictisitor, fara miza, fara replici care sa te duca undeva. Ce mai, asta e stilul omului...!
Saptamana trecuta am vazut, in premiera Bucuresteana, filmul "Politist. Adjectiv". O sala de cinema intesata cu vedete (dl si dna Plesu, Hurezeanu, Porumboiu Sr. si alte vedete locale) m-a primit sa vad filmul: aproape doua ore de pelicula fara miza, fara acel ceva care te face sa stai mai mult de 30 de minute in sala; ultimele 15 - 20 minute din film sunt dragute; afli ca politistii pot fi si filosofi daca au vazut in viata lor un DEX. In rest, viata in Vaslui (si banuiesc ca in 73% din tara asta) arata ca dracu'. De remarcat ca nu sunt nervi, lumea nu se injura, nu e tensiunea aia pe care-o intalnesti in filmele romanesti neaose.
Mai remarc o tendinta: filmele romanesti ajung sa fie, invariabil, comedii; mai bine zis, regizorul vrea, chiar daca subiectul e trist de te ustura-n-kur, sa-ti smulga un zambet dintr-ala in genul "lasa mah ca nu e negrul chiar asa de negru..." sau chiar "bine ca n-a fost mai rau". Bascalie, haz de necaz, spuneti-i cum vreti. La filmul asta, lumea radea in jurul meu si eu nu puteam; kakaturile prezentate in film erau prea reale si prea dureroase ca sa pot rade la ele...
Am vazut, acasa, primul film al lui Porumboiu: "A fost sau n-a fost?". Cam pe acelasi calapod, un film plictisitor, fara miza, fara replici care sa te duca undeva. Ce mai, asta e stilul omului...!
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii