Sverige reagerer
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
la spitalul de nebuni e plin
Vis-a-vis de blocul nostru e... un alt bloc! Bravo, ati ghicit! Asadar, in blocul de vis-a-vis, cam pe la etajul 1, e o baba... care nu stiu din ce motive, dar atunci cand o apuca pandaliile o striga pe una Mariana Borcan (cred ca v-am mai zis asta...). Ieri noapte, femeia a petrecut-o strigand la vecina si batand cu un bat in balconul celor de deasupra sa. Dimineata, un vecin exasperat, a chemat politia... Intrucat nimeni nu stia ce are femeia de tipa s-a presupus ca sufera si au chemat pompierii si SMURD-ul... Asa m-am sculat eu duminica dimineata pe la 9 in sunet de sirene... Mai departe, puteti citi din fotografii!
Dupa 1/2 de ora de intrat - iesit in apartament, pompierii au plecat si ne-au lasat tot cu baba! Probabil ca, asa cum spunea Nico foarte filosofic la micul dejun, la Spitalul de Nebuni e plin si-i trimit pe oameni acasa...
Dupa 1/2 de ora de intrat - iesit in apartament, pompierii au plecat si ne-au lasat tot cu baba! Probabil ca, asa cum spunea Nico foarte filosofic la micul dejun, la Spitalul de Nebuni e plin si-i trimit pe oameni acasa...
Publicat de Alexandru Zaharia
1 Comentarii