"ce caine-am fost, ce javra-am ajuns..."

Nu stiu daca ploaia de afara si ceasul tarziu sunt de vina, dar in seara asta sunt un pic melancolic... Vara s-a dus cu naucitoarele ei grade Celsius, s-a dus si concediul si huzurul, aproape ca nu-mi mai ramane decat ritualul zilnic de venit / plecat de la serviciu. Haine ude, umbrele prin mai toate colturile casei, frig pe sub pleduri... Vreme de consumat tubul cinescopic al televizorului. In afara de meciuri din liga campionilor, la televizor mai dau si emisiuni despre oameni interesanti. E-adevarat, la ore cand copiii - poate cei mai indreptatiti sa asiste la spectacolul cerebral - dorm pe o parte. Ieri seara am urmarit cu sufletul mic-mic cat un purice si cu noduri in gat, interviul Eugeniei Voda luat reginei Ana (in postura de sotie a regelui Mihai). Petisa va spune mai multe... O fiinta out-of-this-world, ca si regele insusi.
Am regasit in discursul ei ceva familiar, ceva ce vazusem doar la bunica mea (si poate la una-doua prietene septuagenare ale sale). Bunica Lorica imi povestea, cand ma facusem maricel, ca, la varsta cand piticii sunt intrebati ce vor sa se faca cand or sa fie mari, am dat replica asta: "Vreau sa fiu domn mare!". Nu aviator, nu capitan de vas, nici macar inginer, ca tot era la moda... vroiam sa ajung un domn. Poate nu-i timpul pierdut, desi, dupa cum e vremea pe balconul meu, tare mi-e teama ca sunt pe cale sa dezamagesc pe toata lumea...