timpul inseamna viata

Aglomeratie mare pe drumul catre Cora (undeva intre piata Crangasi si pasajul Lujerului, pentru bucuresteni). Desi e sambata, masinile merg bara-la-bara. Vedem bine asta, pentru care noi suntem pe jos, pe trotuar, spectatori la nebunia strazii. Motivul ambuteiajului? Un camion care pare-se a facut un accident, dupa lumea stransa langa el. Cand trecem chiar pe langa el, grozavia se arata in toata splendoarea ei: o Dacia Solenta albastra facuta praf (lovita si in fata si in spate fff rau...); doi pasi mai sus, un Touareg lovit, si el, in fata si in spate; in fata lui, un autocar lovit in spate... Carambolul e desavarsit: un camion si un autocar implicate; o dacie din care a fost scoasa mai mult moarta o femeie, acum intinsa pe iarba; apa si benzina curge pe strada, in jos... Trecatorii suna in nestire la 112. Nu trec 10 minute de cand ne uitam ingroziti la macel ca aud sirene. Primii care ajung sunt cei de la SMURD.

(c) 2008, Mediafax Foto

3 barbati si o femeie ies repede din masina; scot o targa si ii acorda primul ajutor celei de pe iarba... Prin minte imi trec doua ganduri: ma gandesc ca are noroc ca au venit cei de la SMURD si ca anul asta n-am apucat sa redirectionez 2% din impozit catre ei, asa cum facusem cu un an in urma. Dupa alte 10 minute, vine o salvare obisnuita. Ce diferenta! Soferul si asistenta sunt din generatia parintilor mei; el arunca tigara pe care tocmai o aprinsese atunci cand se da jos din masina fix in apa amestecata cu benzina de pe sosea... Ea, ar vrea ajute dar e in plus - SMURD-ul baga deja pacientul in masina. Masina rosie si-a pornit sirena si e in drum spre Spitalul Municipal, pe contrasens... Ne indepartam si ma gandesc ca, daca as putea, maine i-as concedia pe toti de la Ambulanta...