Vakte oppsikt i hele verden
Acum 2 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
chiar mai bine decat as fi zis eu
Stiti sentimentul ala pe care-l ai cand ajungi pe un alt blog si dai peste un articol care te unge la suflet si te oftici ca nu l-ai scris tu? Ei bine, asa mi s-a intamplat mie azi cu blogul Petisei (o buna cunostinta de-a mea, sic!)... Nu vreau sa preiau la mine tot articolul, dar va invit sa mergeti la sursa si sa-l cititi.
Mi-as dori ca intr-o zi presedintele tarii sa imi dea un sut in fund si sa ma dea afara din tara pentru ca n-am fost cuminte, pentru ca nu sunt o nationalista, pentru ca ii injur pe romani si pentru ca ii fac imputiti. As vrea ca sutul ala sa fie zdravan, sa lesin si sa ma trezesc undeva la capatul lumii. Undeva unde nimeni nu a auzit de Romania, Nadia Comeneci, Hagi, Dracula sau Ceausescu.
Publicat de Alexandru Zaharia
1 Comentarii
io n'am avut pile, jur, da' am ajuns fix intr'un loc d'asta. sa moara bibilica, habar n'au cine e hagi... de nadia stiu - aia mai batrani - ca na, doar la montreal ce a luat the perfect ten.