Vakte oppsikt i hele verden
Acum 2 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
I DON'T TIP
Imaginea discutiei interminabile de la inceputul lui "Reservoir Dogs" (Tarantino, of course...) in ceea ce priveste bacsisul lasat la restaurant mi-a venit imediat in minte cand am vazut asta...
Nu obisnuiesc sa merg des la restaurant. Atunci cand o fac, incerc sa aleg un loc cu mancare buna/ preturi mici si servire cat mai eleganta. Dar cand intri intr-un local si zici "buna ziua" iar chelnerul iti arunca in fata un meniu drept raspuns, e clar ca lumina zilei ca sictirul n-o sa-i aduca nici un ban in plus "pentru eforturile sale".
Nu obisnuiesc sa merg des la restaurant. Atunci cand o fac, incerc sa aleg un loc cu mancare buna/ preturi mici si servire cat mai eleganta. Dar cand intri intr-un local si zici "buna ziua" iar chelnerul iti arunca in fata un meniu drept raspuns, e clar ca lumina zilei ca sictirul n-o sa-i aduca nici un ban in plus "pentru eforturile sale".
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii