Vakte oppsikt i hele verden
Acum 2 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
POSTERITATE VS. E-URI IN PLUS LA SALARIU
Soundtrack optional: direct din Nashville
Nici nu stiti la ce ma gandesc acum: e foarte posibil sa fie ultima seara in care plec la 1 noaptea de la serviciu. Asadar, moment festiv... De-abia am venit din concediu si deja m-am imbolnavit de munca; scaunul asta nu sta cum vreau eu, colegii sunt artagosi (deh, sunt si ei dupa un week-end de munca, nimic nu iese the right way).
O stare de dezordine mentala si de incertitude metafizicoasa...
De dimineata, la metrou (statia Unirii, mah dar ce curiosi sunteti..!!!), am dat peste Ene Cristian. Nu stiti cine-i gagiul? Cea mai luminata minte pe care-o stiu din liceu. Omu' avea 10 pe linie (normal ca era tocilar!) si arata ca un mic Einstein care asculta cd-uri cu muzica country (nu erau pe vremea aia manele...). A terminat liceul si s-a dus cu bursa (Fulbright, parca) la facultate, la Bucuresti... ceva cu chimie, daca stiu eu bine. Nu are rost sa va povestesc ca in a 12-a deja se chinuia sa para mai prost decat profa de chimie si profu de fizica... Asadar... acum, in 2007, la aproape 10 ani de cand am terminat liceul, omul este... la scoala! Da, face doctoratul... Nu s-a schimbat aproape deloc - ceva mai mult par in barba, parca- un usor aer de dezamagire ca pana acum nu a reusit sa plece la studii ... afara.
Asa sunt unii: stau prin scoli pana la 35 de ani, fac bani pe la 50 si "nasc" o teorie pe la 70 care "da peste cap" tot ce stim ca fiind sigur. Cinste lor! Altii, alearga dupa un job mai bine platit, dupa o casa, dupa un laptop mai performant, dupa o masina noua si dupa o familie.
Nu-l invidiez pe amic; dar il admir din tot sufletul...
Nici nu stiti la ce ma gandesc acum: e foarte posibil sa fie ultima seara in care plec la 1 noaptea de la serviciu. Asadar, moment festiv... De-abia am venit din concediu si deja m-am imbolnavit de munca; scaunul asta nu sta cum vreau eu, colegii sunt artagosi (deh, sunt si ei dupa un week-end de munca, nimic nu iese the right way).
O stare de dezordine mentala si de incertitude metafizicoasa...
De dimineata, la metrou (statia Unirii, mah dar ce curiosi sunteti..!!!), am dat peste Ene Cristian. Nu stiti cine-i gagiul? Cea mai luminata minte pe care-o stiu din liceu. Omu' avea 10 pe linie (normal ca era tocilar!) si arata ca un mic Einstein care asculta cd-uri cu muzica country (nu erau pe vremea aia manele...). A terminat liceul si s-a dus cu bursa (Fulbright, parca) la facultate, la Bucuresti... ceva cu chimie, daca stiu eu bine. Nu are rost sa va povestesc ca in a 12-a deja se chinuia sa para mai prost decat profa de chimie si profu de fizica... Asadar... acum, in 2007, la aproape 10 ani de cand am terminat liceul, omul este... la scoala! Da, face doctoratul... Nu s-a schimbat aproape deloc - ceva mai mult par in barba, parca- un usor aer de dezamagire ca pana acum nu a reusit sa plece la studii ... afara.
Asa sunt unii: stau prin scoli pana la 35 de ani, fac bani pe la 50 si "nasc" o teorie pe la 70 care "da peste cap" tot ce stim ca fiind sigur. Cinste lor! Altii, alearga dupa un job mai bine platit, dupa o casa, dupa un laptop mai performant, dupa o masina noua si dupa o familie.
Nu-l invidiez pe amic; dar il admir din tot sufletul...
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii