Peker på Norge: «Besatt»
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
CEL MULT MI-A PLACUT...
Si s-a dus si primul meu week-end liber de la noul job. Am fost impreuna cu Nico la Predeal, dupa o ezitare (s-ar fi putut termina cu o decizie favorabila Busteniului) si cu mici reprosuri... nu dezvolt. O gura de aer, o evadare de doua zile, o re-venire la viata... La pensiunea la care-am stat am fost tratati ca niste oaspeti adevarati si nu ca niste clienti de-o noapte, am mancat ca la bunica acasa si am incercat sa uitam, macar pentru 48 de ore de "revista presei" si stirile de peste week-end. N-a plouat (asa cum ma tememeam), dar nici n-a nins (asa cum speram). Nu prea am fost in the mood for pictures... Si bine am facut; riscam sa stric tot cheful. Pe Mishu l-am lasat inchis in casa fara repercusiuni - ma asteptam macar la o boroboata, dar nu a fost cazul... Cred ca o sa mai revin la Predeal, macar pentru pensiune. In rest, daca nu e zapada si nu esti in limba dupa ski, iar bocancii nu se asorteaza cu o companie care sa te insoteasca cat mai sus pe munte, poti sa stai linistit la vila, sa-ti sorbi vinul fiert si sa-ti mananci placinta aburinda. Mai ales daca sunt din partea casei...PS: amanunte "foto" pe Flickr
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii