- Det er livsfarlig
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
RUCAR - 30 DE GRADE LA UMBRA!
Vineri si sambata am fost plecati la Rucar. Ne-am gandit sa fugim de caldura tocmai in varful muntelui... Am fugit noi ce-am fugit, dar nici cu canicula nu mi-e rusine!
Autogara Militari, rata de Rucar: soferul nu ne ia in seama pentru ca "am intarziat si nu mai ia in considerare rezervarea". Nico il porcaieste, lumea protesteaza, tiganie maaaare; gata, am iesit din Bucuresti, suntem pe autostrada, ascult muzica la casti; pe Buc - Pitesti aglomeratie maaaare!
Asaaaa! Am ajuns, dupa 3 ore si jumatate, la Rucar. Comuna, nu culoarul Rucar - Bran, muult mai interesant decat localitatea in care ne aflam... Gasim repede pensiunea la care-am facut rezervare: "Linistea Serii".
Cautam un restaurant, din "cauza de foame". Gazda ne spune ca cel mai apropiat este la... 4 km! "Aaaa... doar atat?" si ne hotaram sa o luam la picior...
... se termina si Rucarul si noi tot nu am dat de niciun restaurant. A, si sunt 4 km DE URCAT! Cu vreo 30 de grade care ne bat in cap. Dar foamea e mare...
Daca va intrebati de unde atata buna dispozitie pe fata Nicoletei, aflati ca intre timp am ajuns "in varf", am mancat, am baut, si acum suntem "la coborare", asa ca ne da mana sa facem poze si sa dam atentie detaliilor...
Da, am re-intrat in Rucar...
Cutu asta are o ureche in sus si una in jos... ce sa va mai spun de limba! Te cred si eu, pe caldura asta...
Ajunsi la pensiune, am facut un dus si am dormit ca doi busteni! Mai pe seara, pe la 8, am iesit in oras. In centru, un parc si o statuie in jurul careia se invart autocarele Luky Tour, firma de doi lei care ne-a adus aici...
Sambata dimineata... ma rog, pe la 12... O camera intr-o mansarda; fereastra - de exceptie! Noaptea e ca si cum ai dormi sub cerul liber. Am dormit bine - cu geamul inchis si cu pledul pe noi... nu mai pupam noi racoare in Bucuresti...
Am plecat de la pensiune. Mai pierdem cateva ore pana la 15.30 cand vine autocarul. Descoperim o zona misto, la liziera...
Masina de spalat comunala este mult prea tare!
Una peste alta, la Rucar a fost cool-isor. Nu e statiune (noaptea e cahiar infricosator sa mergi pe strada - nu exista iluminare stradala, nu sunt trotuare, iar soseaua e de fapt drumul national spre Bran - foarte circulat!- ce mai conteaza, atata timp cat primarul are un ditamai Nissan 4x4!)
Versiunea Petisei despre iesirea la Rucar, pe blogul ei!
Autogara Militari, rata de Rucar: soferul nu ne ia in seama pentru ca "am intarziat si nu mai ia in considerare rezervarea". Nico il porcaieste, lumea protesteaza, tiganie maaaare; gata, am iesit din Bucuresti, suntem pe autostrada, ascult muzica la casti; pe Buc - Pitesti aglomeratie maaaare!
Asaaaa! Am ajuns, dupa 3 ore si jumatate, la Rucar. Comuna, nu culoarul Rucar - Bran, muult mai interesant decat localitatea in care ne aflam... Gasim repede pensiunea la care-am facut rezervare: "Linistea Serii".
Cautam un restaurant, din "cauza de foame". Gazda ne spune ca cel mai apropiat este la... 4 km! "Aaaa... doar atat?" si ne hotaram sa o luam la picior...
... se termina si Rucarul si noi tot nu am dat de niciun restaurant. A, si sunt 4 km DE URCAT! Cu vreo 30 de grade care ne bat in cap. Dar foamea e mare...
Daca va intrebati de unde atata buna dispozitie pe fata Nicoletei, aflati ca intre timp am ajuns "in varf", am mancat, am baut, si acum suntem "la coborare", asa ca ne da mana sa facem poze si sa dam atentie detaliilor...
Da, am re-intrat in Rucar...
Cutu asta are o ureche in sus si una in jos... ce sa va mai spun de limba! Te cred si eu, pe caldura asta...
Ajunsi la pensiune, am facut un dus si am dormit ca doi busteni! Mai pe seara, pe la 8, am iesit in oras. In centru, un parc si o statuie in jurul careia se invart autocarele Luky Tour, firma de doi lei care ne-a adus aici...
Sambata dimineata... ma rog, pe la 12... O camera intr-o mansarda; fereastra - de exceptie! Noaptea e ca si cum ai dormi sub cerul liber. Am dormit bine - cu geamul inchis si cu pledul pe noi... nu mai pupam noi racoare in Bucuresti...
Am plecat de la pensiune. Mai pierdem cateva ore pana la 15.30 cand vine autocarul. Descoperim o zona misto, la liziera...
Masina de spalat comunala este mult prea tare!
Una peste alta, la Rucar a fost cool-isor. Nu e statiune (noaptea e cahiar infricosator sa mergi pe strada - nu exista iluminare stradala, nu sunt trotuare, iar soseaua e de fapt drumul national spre Bran - foarte circulat!- ce mai conteaza, atata timp cat primarul are un ditamai Nissan 4x4!)
Versiunea Petisei despre iesirea la Rucar, pe blogul ei!
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii