The plastic mentality

Suntem obișnuiți ca tot ce ne inconjoară să dispară, mai devreme sau mai târziu. Un pom crește, dă roade, se usucă, este tăiat și înlocuit de un altul. O clădire, oricât de impunătoare și importantă pentru comunitate, sfârșește sub lama buldozerului sau este abandonată și cade „de-a-n picioarelea”. Oamenii, așa importanți și de neînlocuit cum se cred, au un „termen de garanție” extrem de limitat și o existență fragilă. Cu toate astea, de vreo câteva zeci de ani (dar mai cu seamă în ultimii 10-15) a apărut o categorie de „bunuri” (de larg consum) practic fără termen de expirare - creațiile digitale, tot există pe internet / în mediul digital (o postare pe FB, un pdf, o melodie mp3, o fotografie etc). O sticlă de plastic pe care-o arunci la mișto într-un coș „dispare” în mii de ani (de fapt, se descompune în micro-plastic și n-o mai vezi - dar ea e tot acolo). La fel și postarea asta - ea dispare relativ repede (o zi, două) din conștiința cititorului, dar va rămâne în coșul de gunoi al internetului până la sfârșitul internetului. Tocmai lipsa asta de finalitate a „lucrului”, faptul el e disponibil la doar câteva click-uri distanță oricând, îl face EXTREM de lipsit de valoare. Tot „gunoiul virtual” pe care-l producem zilnic, nu dispare niciodată, ci doar nu-l mai vedem / nu ne mai gândim la el. Tocmai de aceea, cu adevărat ar trebui să prețuim doar ce vom pierde ireversibil într-o zi, atunci când îi va veni sfârșitul.