Vakte oppsikt i hele verden
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
budapesta (2)
Revin cu povestea despre vizita in Ungaria...
Pe autostrada am vazut ca ungurii inca mai au benzinarii Shell (Eheee, ce vremuri! La Braila bagam numai de la ei benzina in dacie! Si ce buna era!). Cand am intrat in oras n-am putut sa nu vad multimea de masini Suzuki de pe strada: noi, vechi, second hand, stand sa cada; toate erau pe strada, cam ca Logan-urile la noi.
Cand am iesit de la metrou, Palatul Parlamentului ne-a lovit in fata cu dantelariile lui de beton, pe langa care, Casa Poporului (desi mult mai mare), e un mare bloc de piatra! Mult mai urat si mai inuman, desenat de un arhitect venit din alta lume... Langa Parlament, cladirea Academiei Maghiare, cel putin la fel de frumoasa. Dunarea, lata si involburata, mi s-a parut chiar mai frumoasa decat la Viena si mi-a adus aminte de Braila, intr-un fel. Am mers apoi pe faleza unde am vazut o expozitie de sculpura: cateva perechi de incaltari din fier aminteau de evreii ucisi pe marginea apei.
Am trecut apoi Podul cu lanturi impodobit cu muuulte steaguri nationale, a doua zi urmand sa fie ziua ungurilor de pretutindeni. O capodopera inginereasca din secolul trecut... Am urcat la Castelul Buda cu furnicularul (fff scump pentru ce stie el sa faca). Peste tot limbile turistice vorbeau exaltate...
Strazile sunt vii si curate, cladirile bine conservate (n-am vazut una sa aiba tencuiala ciobita sau mai rau, cazuta...) si oamenii isi vad zambitor de ale lor. Inutil sa va spun ca nimeni nu s-a uitat urat la noi ca le faceam fotografii - nici chiar la metrou; poate ca asa se comporta oamenii care sunt obisnuiti cu turistii sau gandesc dincolo de "de ce-mi face asta poze???".
fotografii de Petisa & Zalex
- Va urma -
Pe autostrada am vazut ca ungurii inca mai au benzinarii Shell (Eheee, ce vremuri! La Braila bagam numai de la ei benzina in dacie! Si ce buna era!). Cand am intrat in oras n-am putut sa nu vad multimea de masini Suzuki de pe strada: noi, vechi, second hand, stand sa cada; toate erau pe strada, cam ca Logan-urile la noi.
Cand am iesit de la metrou, Palatul Parlamentului ne-a lovit in fata cu dantelariile lui de beton, pe langa care, Casa Poporului (desi mult mai mare), e un mare bloc de piatra! Mult mai urat si mai inuman, desenat de un arhitect venit din alta lume... Langa Parlament, cladirea Academiei Maghiare, cel putin la fel de frumoasa. Dunarea, lata si involburata, mi s-a parut chiar mai frumoasa decat la Viena si mi-a adus aminte de Braila, intr-un fel. Am mers apoi pe faleza unde am vazut o expozitie de sculpura: cateva perechi de incaltari din fier aminteau de evreii ucisi pe marginea apei.
Am trecut apoi Podul cu lanturi impodobit cu muuulte steaguri nationale, a doua zi urmand sa fie ziua ungurilor de pretutindeni. O capodopera inginereasca din secolul trecut... Am urcat la Castelul Buda cu furnicularul (fff scump pentru ce stie el sa faca). Peste tot limbile turistice vorbeau exaltate...
Strazile sunt vii si curate, cladirile bine conservate (n-am vazut una sa aiba tencuiala ciobita sau mai rau, cazuta...) si oamenii isi vad zambitor de ale lor. Inutil sa va spun ca nimeni nu s-a uitat urat la noi ca le faceam fotografii - nici chiar la metrou; poate ca asa se comporta oamenii care sunt obisnuiti cu turistii sau gandesc dincolo de "de ce-mi face asta poze???".
fotografii de Petisa & Zalex
- Va urma -
Publicat de Alexandru Zaharia
1 Comentarii