Vakte oppsikt i hele verden
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
budapesta (1)
Zic (1) pentru ca, pe masura ce-o sa-mi adun gandurile, o sa mai postez despre "aventura maghiara"... Se facea ca Nico ma suna vineri si-mi spune: "Cumnatii se duc sambata la Budapesta. Nu mergem si noi ?". Cum nu-mi place sa-mi supar consoarta, am anulat toate intalnirile din week-end-ul asta (inclusiv cea cu serviciul!) si am facut plinul masinii pentru a strabate cele doua tari in cautarea "aventurii".
La 5 pm plecam din Bucuresti, la 7 eram la Valcea, la 12.30 ajungeam in Lugoj, la gazdele noastre, fratele cumnatului. La 6 am plecam cu totii (7 oameni si 2 masini) catre capitala Ungariei. Nu mai trecusem niciodata vama cu masina, asa ca ceva emotii au fost cand am intins buletinele celor din masina.
In primii km de Ungaria, prea putine semne ca am fi intrat intr-o civilizatie net superioara celei romanesti: gropi, sosele proaste, case cam la fel ca cele de dincolo de granita. Am oprit la prima benzinarie sa cumparam rovignete. Am inteles ca nu merge aparatul care le elibereaza, asa ca am luat de la un MOL (in HUN rovigneta reprezinta o chitanta, nefiind insotita de un stiker; dom' politist nu te intreaba de rovigneta pentru ca, daca intri intr-o zona de monitorizare video, numarul de inmatriculare este citit automat si apari pe un PC daca ai platit sau nu taxa...).
Au urmat apoi Szeget (al patrulea oras ca marime din Ungaria, care am aflat ca nu e acelasi lucru cu Sziget - un festival de muzica din Budapesta, de altfel...). Frumos, curat, aranjat, cu arhitectura asemanatoare cu cea din Austria. Apoi, am dat-o pe autostrada M5 si vreo 150 km a tot apasat acceleratia pana la Budapesta (mai mult cumantul, la dus...). Am lasat masinile in parcarea unui mall de periferie si am luat one-day ticket de la RATB-ul lor (o caruta de bani - vreo 20 RON de persoana). Cum cumnatii isi facusera lectia de acasa, am ajuns cu metroul fix in centrul orasului (metroul, asa si asa... mai putin aglomerat decat la noi).
foto de petisa & zalex
- Va urma -
La 5 pm plecam din Bucuresti, la 7 eram la Valcea, la 12.30 ajungeam in Lugoj, la gazdele noastre, fratele cumnatului. La 6 am plecam cu totii (7 oameni si 2 masini) catre capitala Ungariei. Nu mai trecusem niciodata vama cu masina, asa ca ceva emotii au fost cand am intins buletinele celor din masina.
In primii km de Ungaria, prea putine semne ca am fi intrat intr-o civilizatie net superioara celei romanesti: gropi, sosele proaste, case cam la fel ca cele de dincolo de granita. Am oprit la prima benzinarie sa cumparam rovignete. Am inteles ca nu merge aparatul care le elibereaza, asa ca am luat de la un MOL (in HUN rovigneta reprezinta o chitanta, nefiind insotita de un stiker; dom' politist nu te intreaba de rovigneta pentru ca, daca intri intr-o zona de monitorizare video, numarul de inmatriculare este citit automat si apari pe un PC daca ai platit sau nu taxa...).
Au urmat apoi Szeget (al patrulea oras ca marime din Ungaria, care am aflat ca nu e acelasi lucru cu Sziget - un festival de muzica din Budapesta, de altfel...). Frumos, curat, aranjat, cu arhitectura asemanatoare cu cea din Austria. Apoi, am dat-o pe autostrada M5 si vreo 150 km a tot apasat acceleratia pana la Budapesta (mai mult cumantul, la dus...). Am lasat masinile in parcarea unui mall de periferie si am luat one-day ticket de la RATB-ul lor (o caruta de bani - vreo 20 RON de persoana). Cum cumnatii isi facusera lectia de acasa, am ajuns cu metroul fix in centrul orasului (metroul, asa si asa... mai putin aglomerat decat la noi).
foto de petisa & zalex
- Va urma -
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii