It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
da' chiar, voi cand muriti?
Am ajuns intamplator pe blogul lui Serban Huidu (stiti voi, tovarasul lui Gainusa si al lui Dezbracatu'!). Cel mai recent post m-a umplut de rusine, tristete si deznadejdie... Un manifest al intelectualului tanar din RO care ar vrea sa-i futa un bocanc in bot lui Tariceanu, dar educatia si statutul social il impiedica sa faca asta si-l trateaza cu un simplu - dar eficient, pentru ego - "hai, marsh!"
Un citat, asa, ca sa va starnesc...
Un citat, asa, ca sa va starnesc...
Sunteti jalnici. Nu muriti odata? Mai dureaza? Cat credeti ca mai putem indura? Fuck you Romania !! Asa gandim toti… si in special tinerii care au o facultate, nu cei care se prefac! Cei care au muncit invatand si acum nu au nici unde sa stea si nici ce munci in orasele natale (cei ce sunt “de la tzara” cum ziceti voi PARVENITII). Nu gasim de munca decat in jegul asta de capitala! Asa ne trebuie daca ne incapatanam sa ramanem in Romania…Aici aveti tot articolul. Daca aveti timp, cititi si comentariile... Veti avea mult de invatat despre starea de fapt.
Publicat de Alexandru Zaharia
1 Comentarii
PS: te-am adaugat in blogroll, te voi citit mai des :). Ai un blog interesant, nu-i lipsa de idei, destule de citit :)