Alexandru Zaharia / Photography

classic porn

2012-01-30T17:29:00.002+02:00

O frumuseţe Kustodiyev, Boris Mikhailovich

blog de pensionar

2012-01-29T22:33:00.005+02:00

Şi străbunicul meu avea blog. Doar că el, pensionar fiind pe la 1940, ţinea o agendă în care consemna una-alta, dintr-ale cotidianului. Plăcută surpriză să văd cum, dar mai ales, ce consemna Nicolae Gheorghiu (fost militar de carieră, din păcate, nu ştiu şi gradul) ajuns pensionar cu niscaiva atribuţiuni contabile: vreme, inundaţii, vizite ale MSR Carol II la Campulung Muşcel, ştiri de pe front venite prin intermediul ziarelor.

22, 23, 24, 25 ianuarie 942 - ger mare -26, -27 gr.
26.I.942 moină
27.I.942 vânt cald dela N

românia sisifică

2012-01-29T17:30:00.003+02:00

Omul s-a uitat în jur, a înjurat printre dinţi, şi-a pus pancarda home-made pe spinare şi s-a dus la primărie, să protesteze. De ce? Pentru că aşa a văzut că-i moda sau pentru că a dedus că-i un moment tocmai bun să le întoarcă ocările celor care i-au făcut viaţa scrum. Ce dacă e singur? Ce dacă lumea a ieşit la geam să filmeze unicul nemulţumit din Baia de Arieş? Sisif şi-a scos telefonul să-şi sune prietenii când a văzut cât de greu e bolovanul? I-a luat în seamă pe ăia care i-ar fi spus că-i nebun şi că face o muncă inutilă? Nu. Când te arde, te pui pe protestat. Ca nebunul...

iCaragiale

2012-01-29T09:59:00.003+02:00

Ion Luca Caragiale la teatrul radiofonic. Recunosc ţignalul personajelor lui nea Iancu de la o poştă, dar încă nu mă prind care-i "bucata" din care actorii recită. Oscilez, supărat pe memoria mea scurtă, între "Un pedagog de şcoală nouă" şi "Lanţul slăbiciunilor". Când personajul principal începe a alerga prin oraş, din caleaşcă-n caleaşcă pentru a aflat numele elevului care "musai-i să treacă clasa", îmi pun rânjetul la vedere şi votez pentru "Lanţul...". Frumos, foarte frumos şi la fix Caragiale, genial cum l-am cunoscut prin liceu, dar ce ne facem cu interpretarea? Intonaţia "monşerilor" sunt de o liniaritate şi o zdrenţăreală verbală soră cu sporovăială de la birt. Singurele cuvinte pe care junii le declamă cu patos şi cu o oarecare familiaritate sunt apelativele folosite de profesor la adresa elevului certat cu "educaţiunea" - dobitocul, pramatia, animalul. Mă uit la ceas şi întind pasul spre altă piesă, la fel de prost jucată...

în parcul Giuleşti

2012-01-28T23:14:00.001+02:00

Suc de morcovi cu... bolboroseli!

2012-01-28T16:27:00.003+02:00

vorbe de duh

2012-01-28T00:07:00.003+02:00

- Ce crezi despre X, căpitane?

- Aşa au fost ordinele...

- Nu te întreb ce ordine ai primit, te întreb ce gândeşti tu.

- Pentru soldat, ordinele sunt gândurile lui...

(dintr-un serial tv corean)

tomiță vs. zăpada

2012-01-27T15:04:00.005+02:00

preocupări de iarnă

2012-01-27T14:55:00.006+02:00

Vineri, zi liberă. Week-end cu zăpadă, frig, stat în casă, la căldurică. Oricum, mult mai bine decât zilele trecute - nu a mai viscolit, ba chiar s-a mai încălzit de-o părere. Nico a văzut o rețetă de grisine undeva pe net și s-a gândit să facă câteva și pentru noi - cu mac și susan pentru noi, „bătârnii”.

Din puțina zăpadă adunată pe balcon, Nico a încropit un omuleț de zăpadă. I-a pus chiar și căciulă, sub formă de oală spartă.

Bicicleta mea, ninsă și bătută de viscol...

a-nceput de ieri să cadă

2012-01-26T23:43:00.002+02:00

Ninge în ianuarie! Vă dați seama? La televizor, burtierele galbene (adică de „breaking news”) se referă la un banal fenomen meteorologic folosind „coșmarul alb”. Mnoa... Acum, nu zic că-i plăcut, că nu-i. Mai ales dacă trebuie să ieși din casă zilnic. Și da, bate vântu frunza-n dungă de vreo două zile. Dar chiar spera cineva că iarna asta n-o să fie „zăpozoasă”?

Ieri dimineață

Ieri seară

Azi dimineață

ciobanul cu blog

2012-01-26T18:14:00.003+02:00

Am descoperit, din ziarul "Adevărul" de azi, primul cioban cu blog. Care zice aşa...

"Pământul nu-i al nostru, da noi sântem ai pamântului. Că pământul ne-o făcut oameni şi pământul ne-o făcut un neam. Când ne batem joc de pământ, ne batem joc de mama noastră dintâi. Şi de toţi ăia de l-o muncit şi apărat cu sânge şi sudoare. Şi de oasele lor care se odihnesc te miri pe unde. Şi când îl vindem, ne vindem parinţii şi pe moşi stramoşi.

Fără pământ, sântem ai nimănui."

semne de carte

2012-01-26T16:55:00.001+02:00

Radu Paraschivescu - Toamna decanei

ora de desen

2012-01-25T23:25:00.000+02:00

n-apela la bunul simţ / e plecat din ţară

2012-01-24T21:44:00.004+02:00

via Portocala Mecanica

thunderstruck!

2012-01-23T21:59:00.003+02:00

Cum se nasc ideile? Se prea poate să fie vorba de conexiuni care se fac, inconştient, în momentul în care informaţiile dau buzna-n mintea ta. Citesc asta şi nu pot să nu mă întreb: oare, te poţi refugia în muncă?

mai multe revoluţii şi nici un dictator

2012-01-23T18:03:00.008+02:00

Mi s-a mai întâmplat să citesc lucruri pe care le ştiam, de care eram conştient că mi / ni se întâmplă, dar care mi-au desfundat urechile. Sau sinusurile. Sau simţurile. Care m-au făcut să fiu mai conştient de lucrurile pe care le trăiesc în fiecare zi. Vlad Mixich a scris pe Hotnews un text foarte bun despre revoluţia lui. A lui, personală. A lui şi a celor ca el, a celor buni, frumoşi, tineri şi mai ales, dispuşi să facă România mai bună (dacă nu cea mai bună). Exemplele lui seamănă cu eroii livreşti Don Quijote (a lui Cervantes) sau Sisif (a lui Camus).

Revolutia mea e cu prietenul meu care, intr-o zi, a desfundat singur canalul imputit din fata blocului in care locuiau alti o suta de oameni. Revolutia mea e cu cei care dau like pe Facebook abia dupa ce ajung acasa, obositi dupa o zi de munca si patru ore de proteste. Revolutia mea e cu studentul nebun care nu vrea sa dea spaga ca sa treaca examenul, e cu femeia sofer care azvarle un zambet superior injuraturilor pe care le primeste in trafic, e cu maica-mea care inchide televizorul ca sa mearga la un concert.

Dacă ai un os de idealist în tine nu poţi să nu rezonezi. Dar ce ne facem cu realitatea? Ce ne facem cu cotidianul? Ce ne facem cu realitatea de ieri, de azi şi, cu puţin ghinion, cea de mâine? După ce visăm frumos, după ce ne luptăm, printre cearşeafuri, cu morile de vânt şi împingem bolovanul nostru până în vârful muntelui pentru ca acesta să se prăvale, mereu, la vale, nu ascultăm vocea raţiunii? A intelectului? A experienţei? Ioan Florin Florescu, unul dintre românii fugiţi de ţară, vorbeşte despre altă revoluţie - cea pierdută de noi cei care mai vrem, dar nu cred că mai putem, să facem faţă tsunami-ului de dejecţii venite din toate părţile.

Dragă Vlad Mixich, te întreb, de ce aș crede acum în revoluția ta, cînd eu am pierdut toate revoluțiile mele? Nu mai este nici o revoluție de cîștigat în România, pentru că nu mai există un obiect al revoluției. România, nu spun o noutate, nu mai este de mult condusă de o clasă politică, ci de marii beneficiari ai guvernărilor corupte, care s-au tot rotit timp de 20 de ani. Împotriva lor nu mai există revoluție. Nu mai există alegeri. Nici măcar nu au nevoie de jandarmi care să îi apere. Vor continua să prospere în spatele oricărei puteri politice. Vor continua să cumpere, să controleze, să corupă, iar noi vom căsca gura la televizor și ne vom înjura pe forumuri. Copiii lor vor fi în Parlamentul de mîine, iar copiii noștri vor fi tot la proteste, în stradă.

prosteală în alb și negru

2012-01-22T23:32:00.000+02:00

să nu zicem că nu a nins* şi iarna asta

2012-01-22T23:13:00.002+02:00

* Prima ninsoare a lui Toma!!!!

foto: Nico

ce băieţi, ce băieţi...

2012-01-21T01:07:00.003+02:00

Alooo... USL-uuuu... Bre, cât de curând, s-ar putea să am nevoie de ceva ajutor financiar din partea lu' matale. Dacă mai faci mitinguri anti-ceva te rog să nu mă ocoleşti. Pot să strig ce vrea mata', parol! Doo ore de lozincărie - 50 lei. Sunt bani câştigaţi uşor, ce dracu'!

meanwhile in romania...

2012-01-19T19:32:00.003+02:00

În faţa prefecturii Mehedinţi s-au auzit mai multe voci, baritonale, care ziceau aşa: “Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!”. Deci, se poate! Nu?

what it takes

2012-01-19T16:43:00.003+02:00

... între timp, lumea merge mai departe. De exemplu, nişte domni de la Londra vor să angajeze. Aveţi CV-urile pregătite? Dacă aveţi şi calităţile care necesare, job-ul e al vostru!

« The successful candidate will be the welcoming face of Midori House, greeting everyone from prime ministers coming in to be interviewed on Monocle's radio station, Monocle 24, to clients coming to meet our commercial team. The successful candidate will understand the importance of hospitality, be able to make a great coffee and be able to work swiftly and calmly. You'll help us keep the company looking smart and the atmosphere friendly while also being able to get a package from Havana to Hong Kong on a national holiday. This is a demanding job where good diplomatic and organisational skills are a must. Foreign languages and an ambition to grow within the company are also highly desirable. »

http://www.monocle.com/jobs/

piaţa universităţii 15.01.2012

2012-01-16T15:48:00.005+02:00

Partidele politice sunt cai la carul de aur al istoriei românilor; când devin gloabe, poporul român le trimite la abator. (Petre Tutea)

plimbare în parcul Carol

2012-01-15T22:59:00.006+02:00

Duminica a fost soare cu dinţi. În casă, efectul de lupă al geamurilor te face să crezi că afară sunt cel puţin 20 grade, când de fapt sunt doar vreo 2-3. Cu plus! Iarna asta a fost uscată şi ne-naturală. Dar încă mai sperăm la zăpadă...

"doar proştii nu-şi schimbă părerile"

2012-01-13T15:35:00.001+02:00

Cu Cristina Bazavan am avut o discuţie "hot", la un moment dat, pe blogul ei de la Tabu, când am crezut că, să oferi un intership pentru un tânăr care să-ţi facă treburile murdare (să-ţi scoată ore de interviuri de pe reportofon, printre altele), e pur şi simplu... sclavie modernă. A trecut timpul, m-am mai întâlnit cu ea (face à face), am mai citit câte ceva din munca ei, apoi a plecat de la "Tabu" şi a devenit "doar" Cristina Bazavan (ooo, dar prin câte locuri n-a ajuns, cu câţi oameni interesanţi n-a vorbit, câte texte foarte bine scrise n-au ajuns pe blogul ei şi în mintea mea). Spun "doar" pentru că este poate cel mai bun exemplu că poţi să freelancereşti ŞI în presă, că poţi să devii un brand, că există viaţă şi după redacţie. Cât priveşte ideea de internship (neplătit) aceasta s-a mai nuanţat în mintea mea - Petrica Tanase a avut grijă să-mi deschidă ochii şi să-mi arate că există şi situaţii în care AI DA TU BANI să înveţi de pe urma celor mai buni. Şi da, în 2012, o spun, Cristina e printre cei mai buni.

amintiri cu SMURD...

2012-01-11T19:06:00.004+02:00

Sunt pieton. "Ştefan cel Mare" la oră de vârf. Mulţumit că nu mi-am luat de dimineaţă maşina, mă uit la traficul care se târâie. O sirenă de ambulanţă îmi distrage atenţia. Îmi zic că iar se grăbeşte vreunul să se ducă cu băieţii, la bere, şi-are nevoie de "verde". Pufăi, atotştiutor... Urmăresc, totuşi, evenimentul în desfăşurare. Mi se înmoaie picioarele, instant: prin parbrizul autospecialei SMURD, ieşită dintr-un nor de praf iţit de pe linia tramvaiului, văd trei siluete - două roşii, una albă. Doi tineri (30 - 35 ani) se grăbesc să salveze o viaţă de înger; un copil de câteva zile e ţinut strâns la piept, părinteşte, de către un brancardier. Mă bântuie şi-acum, când aud o sirenă în trafic, imaginea bebuşului care goneşte printre maşini, gropi, semafoare, adulţi, către cea mai apropiată sursă de viaţă... Îmi zic că "e pe mâini bune" dacă-i într-o maşină roşie!

regrets, i've had a few

2012-01-10T23:45:00.004+02:00

Daca am un regret major in scurta-mi existenta e ca n-am stiut sa invat sa-mi fac prieteni. Uneori n-am stiut sa ma port nici macar cu cei care s-au lipit de mine, ca scaietii de pantaloni, vara cand te plimbi prin lanurile vietii. Dar nu-i timpul trecut. Orice se poate invata, atata timp cat inca mai ai timp...

"creoane"

2012-01-10T10:16:00.000+02:00

plimbărică în centrul vechi

2012-01-06T13:46:00.005+02:00

Zi liberă, după mini-concediul de Revelion. Cum nu ne place să pierdem vreo oportunitate de a ieși din casă cu Toma, ne hotărâm repede la o vizită prin zona Centrului Vechi. E joi, ora prânzului, iar clienții prospectează pub-urile pentru ieșeala de week-end. Îmi place direcția pe care-au luat-o Lipscani-ul, Șelari-ul și celelalte. Dar mai e mult de muncă până să ajungă o zonă frumoasă cu adevărat. Din loc în loc mai găsești un magazin de izmene între două restaurante de fițe, niște țigani gălăgioși vis-a-vis de Fire Club și construcții care stau să cadă (iar unele CHIAR cad!).

foto: Nico

prima ieșire în parc pe 2012

2012-01-03T19:33:00.004+02:00

distracție cu lulu și dani

2012-01-03T19:25:00.004+02:00

Mătușa și unchiul au venit tocmai de la Vâlcea să-l vadă pe nepoțel. Cum nepoțelul e numai bun de „jughinit” și de jucat cât e ziua de lungă, vă imaginați ce-a fost la fundulețul lui Toma: o tiribombă pe picioare! A sărit, a țipat, a alergat, s-a prostit, în genere, a făcut cam tot ce face el când e doar cu noi doi. La puterea a 10-a!

Punctul maxim al distracției a fost atins atunci când pătuțul lui Toma a fost invadat de mătușica Lulu. „Eeee... păi dacă-i pe-așa, ia să te-nvăț eu cum se mănâncă... pufuleți” și-a zis în barbă Tomiță și a început să-i îndese mătușicii mămăligă expandată. A fost frumos... Cred că nepoțelul de-abia așteaptă următoarea porție de distracție cu uncheșii!

mâine anul se-nnoiește!

2011-12-31T23:50:00.003+02:00

great small cars

2011-12-29T02:07:00.005+02:00

O mașină mică, de oraș. O declarație de dragoste pentru tot ce e ingenios. Nu în ultimul rând, o atitudine latină până la ultimul șurub: Fiat 500!

O... dar să nu uităm de Mini. Mașinuța asta și-a câștigat aproape instantaneu alura sportivă pe care noile modele, fabricate de BMW - Cooper S - par să o fi speculat-o destul de bine.

o urare de la un prieten

2011-12-26T16:07:00.001+02:00

non-stop!

2011-12-26T15:18:00.001+02:00

via

crăciun fericit!

2011-12-25T23:05:00.002+02:00

a venit Moșuuuul !!!

2011-12-24T23:49:00.005+02:00

toma în ajun

2011-12-24T12:05:00.010+02:00

crăciunul copiilor

2011-12-22T00:42:00.003+02:00

dragă Moşule...

2011-12-20T13:21:00.002+02:00

cadouri de la Moș Crăciun!

2011-12-19T21:24:00.005+02:00

Tomiță a primit, înainte de vreme (dar cum să fie altfel când ele vin hăăăăt, de departe!), prima porție de cadouri de la Moș: cele de la nași! Prima mașinuță teleghidată din viața lui și un set de culori „spălabile”. Și când te gândești că Moșul mai are muuuulte cadouri de adus anul ăsta!!!

cum faci un ceai in china

2011-12-19T11:25:00.000+02:00

avem timp. şi nu prea...

2011-12-17T17:48:00.001+02:00

Avem timp
de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot
altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand
trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna
ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul
loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe
in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic
de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede .
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Am invatat...

fotograful machetelor

2011-12-15T15:04:00.001+02:00

he's damn right!

2011-12-14T02:19:00.000+02:00

să ne luăm viața la mișto

2011-12-14T01:37:00.000+02:00

Soare cu dinti by Robin and the Backstabbers on Grooveshark

cateva consideratii asupra laptelui

2011-12-10T19:37:00.008+02:00

Multa vreme - mai precis, pana in urma cu vreo doua luni - am crezut ca laptele e cea mai buna sursa de calciu, care la randul lui e cel mai bun medicament pentru oase. Cine nu crede asta, sa ridice mana sus si sa citeasca altceva...

Declicul s-a produs cand am ajuns pe un site avand drept principal obiect de activitate "dieta japoneza" si cateva posibile raspunsuri la intrebarea (care-i macina pe occidentali) "de ce traiesc japonezii atat de mult?" (it's a fact!). In timp ce unii au fost de parere ca gena poporului sus-numit e responsabil cu longevitatea, site-ul cu pricina face tot ce poate pentru a ne convinge ca raspunzatoare pentru starea de fapt este... mancarea.

Daca veti parcurge pe diagonala structura site-ului veti vedea ce NU mananca japonezii - in comparatie cu noi. Ei bine, cea mai evidenta diferenta intre "noi" si "ei" pare sa fie o lipsa cvasitotala de zahar, carne si produse lactate din dieta lor. Cum??? Nu au vaci, nu au capre, nu mananca branza, lapte, sana ? Ei bine, se pare ca nu...

Ok, pentru ca afirmatia de sus sa fie cat mai corecta, raspunsul e ca si japonezii mananca branza si lapte. Dar... facute din soia!

Dairy food was also unknown in most of Japan until recently; even now very little cream, butter and cheese are consumed, although some milk products are becoming popular.

There are probably two reasons for this: firstly, cows are not native to Japan, and secondly the hot, sticky climate makes dairy products unappetising!

There is evidence that both meat and dairy produce are unhealthy - apart from the obvious fat element contributing to obesity, heart problems etc., there is evidence that they can actually cause LOSS of calcium and bone problems - osteoporosis, fractures ....

Hopaaaa! Cum adica, daca consumi produse din lapte, ai PROBLEME cu oasele??? Ce naiba, sunteti cu capu' ?? Pai mamicile ne-au zis, de mici, ca daca vrem sa avem oase puternice si sanatoase trebuie sa bagam lapte cat de des putem. De unde stia mamica? Pai, probabil de la Nestle, Danone si alti "oameni de bine" care, intamplator sau nu, au niste lapte de vanzare...

Dr. Virgiliu Stroescu zicea în nişte emisiuni de pe Google Video, că laptele nu este chiar cea mai recomandată sursă de calciu. Consumat pe scară largă, pe termen lung poate provoca chiar LIPSA de calciu, rahitsim la copii, osteoporoză la femei, fiindcă dacă proteinemia creşte, proporţional va creşte şi cantitatea de calciu pierdută prin urină. Ori laptele conţine destule proteine iar dacă mai mănînci şi carne, se pare că ţi-ai creat deja o cale sigură pentru un dezechilibru metabolic.

Citatul de mai sus e de pe un forum Softpedia, de la o discutie mai lunga despre nocivitatea laptelui pentru organism.

Asadar mai usor cu laptele / telemeaua pe scari. :)

iarna care va veni...

2011-12-09T18:15:00.006+02:00

Aproape-am obosit de-atata toamna iernatica / iarna tomnatica. Intr-un fel... In altul, e bine ca inca nu a dat zapada, dintr-un motiv extra-pragmatic: nu am cauciucuri de iarna. Uite inca unul: ne putem plimba prin parcuri, ca si cand iarna e haaat, departe; frunze galbene in copaci, frunze moarte pe alei, pamant imbibat in apa, vant si un pic de miros de frig. Asa a fost azi in Herastrau.

istorie (inca) recenta

2011-12-08T12:38:00.006+02:00

La TVR3, o emisiune in lb. maghiara prezinta un concurs pentru insuflarea de viata noua in cladirile - parasite, abandonate, uitate - castelelor (ale baronilor maghiari, de cele mai multe ori) din Transilvania. Habar n-aveam ca exista ATAT DE MULTE astfel de ruine (cele mai multe) in tara noastra. In emisiune se vorbeste despre "diaspora" maghiara (eu cred ca sunt mai mult decat diaspora - sunt o minoritate, si, daca-mi permiteti, in unele locuri, chiar o majoritate). Acum, uitandu-ma la reportaje, nu am cum sa nu vad diferentele ENORME intre tipul de emisiune (culturala, sociala, educativa, civica) facut de departamentul de lb. maghiara al TVR si pleiada de mizerii televizate... in limba romana. Un mini-documentar despre castelul Banffy, poate cel mai bine conservat castel din Cluj.

Castelul Banffy from Sergiu Matei on Vimeo.

ce se mai fura in tara asta

2011-12-07T14:32:00.004+02:00

Eram prin iunie, anul asta, cand m-am trezit, intr-o dimineata, fara bara din fata de la masina. M-am trezit cu greu, e-adevarat (am plecat din parcare, am mers prin oras si de-abia in parcarea de la serviciu am vazut "minunea"). Nu mi-a venit sa cred; fiind 7.30 dimineata, am crezut ca inca sunt in patul meu, e cald, sunt sub plapuma si am un cosmar... Nu, nu aveam un cosmar, era chiar viata mea. Am dat peste poze si mi-am zis sa notez si asta in "carnetel".

foto: Marian Iliescu

realitatea.net fura! de pe blogul meu

2011-12-06T16:08:00.004+02:00

Lamuriri: postul publicat de mine e undeva prin martie 2008. Lucram intr-o cladire de langa cimitirul Reinvierea (Bucuresti) si am fotografiat inmormantarea unui tigan care s-a lasat cu gratar si taraf la locul de veci. Realitatea a publicat poza mea la un articol tot din 2008, dar august. Si nu e Bucuresti, e Craiova. Si nu e cimitirul Reinvierea, e cimitirul Sineasa. Dar stiti cum e cu presa romaneasca: "multi vede, putini stie.... ".

tonuri de gri

2011-12-03T23:59:00.001+02:00

daily toma

2011-12-03T18:23:00.000+02:00

like a fuckin' knife!

2011-12-02T16:17:00.002+02:00

- De ce anume ar trebui să ne fie ruşine?

- De calitatea politicii româneşti şi a celor care o practică acum, de ignoranţa în business şi de cum funcţionează lumea de azi, de lipsa de acces la educaţie bună a tinerilor români din şcolile româneşti, de lipsa de toleranţă, de acţiune şi de speranţă, de indolenţa pentru bătrânii României şi de iresponsabilitatea noastră în faţa celor care au stricat şansele de prosperitate ale României, de faptul că nu facem nimic ca să ne aducem copiii înapoi acasă... (Aneta Bogdan, Brandient, de aici)

best of muzica ro-maneasca 2011

2011-12-01T22:23:00.005+02:00

Ştiu, nu s-a terminat încă anul, mai e o lună (cu sărbători, cu bucurii, cu cadouri, cu brad şi poate şi cu salariu), dar pe mine, asa, de ziua românilor, mă mănâncă tastatura să vă arat care cred că-s cele mai tari 3 piese din muzica autohtonă. Vă place, nu vă place, mie «decât» trei piese mi-au plăcut din muzica (foarte recentă a) poporului nostru.

3. CRBL feat Helen - K-boom

2. Grasu XXL - LaLa Song

1. Guess Who - Tot Mai Sus

un eschimos și o maimuțică

2011-11-26T18:06:00.001+02:00

„... sau mai bine cu umbra ta”

2011-11-23T09:02:00.001+02:00

placinte cu carne

2011-11-19T18:38:00.000+02:00

sa radem cu toma si biberonul lui

2011-11-19T17:44:00.000+02:00

de sub plapuma...

2011-11-18T11:48:00.002+02:00

Occupy my Opel

2011-11-15T18:04:00.005+02:00

Cum reacţionezi când doi câini de talie medie dau buzna în maşina ta şi se instaleaza confortabil pe bancheta din spate, alături de copil? Faci o faţă acră spre "stăpânii" lor sau mori de râs. Depinde cum priveşti viaţa...

Spuneţi-le cum vreţi: câini, căţei, cuţu-cuţu. În afară de Kara, căţeaua cumnaţilor mei, nu cred că m-am ataşat vreodată de vreun lătrău. Motivul e destul de uşor de intuit: mi-e frică de ei. Nici cu ea nu m-aş fi împrietenit atât de uşor dacă n-ar fi unul dintre "lupii" care-ţi sar in braţe sau încearcă să-ţi lingă urechea, bucuroasă că ai (re)venit în vizită la ea. Şi, cum ştim cu toţii, animalele astea de companie (unele-şi ţin singure companie, pe străzile Capitalei) simt "frica omului". Asta-i prima lecţie pe care-o înveţi, copil fiind, când intri în curtea cuiva, târându-te lipit de peretele casei şi cu ochii ţintă la balele jivinei gata să rupă lanţul.

După o plimbare cu "infantul" prin parc, singurul lucru care crezi că ţi se poate întâmpla când te pregăteşti să faci drumul înapoi spre casă e să năvălească doi câini în maşină, peste copil, pe bancheta din spate, defilând cu labele murdare pe toată tapiseria maşinii. Şi totuşi, asta mi s-a întâmplat! "Stăpânii" (cu ghilimele pentru că erau mai degrabă "prietenii" celor doi câini după cum NU răspundeau aceştia la comenzi) nu ştiau cum să scoată dulăii din maşina mea: îi rugau frumos, în timp ce se dojeneau unul pe celălalt. Cred că a fost o premieră şi pentru ei.

Aşadar, "situaţiunea" se prezenta în felul următor... Toma (1 an şi 3 luni), stătea în scaunul de maşină şi era foarte încântat de compania patrupedelor adulmecătoare. Nico (ceva mai mulţi ani decât Toma) râdea cu gura până la urechi. Eu ("too old for this shit") încruntat, nervos, supărat pe lipsa lesei de pe grumazul câinilor. Intruşii (iertaţi-mă, nu am reţinut nici numele, nici rasa lor... doar culoarea - un soi de maro) erau foarte încântaţi de Opelul Astra model 2008, cu miros de copil mic. Aş vrea să vă spun că "cei mai buni prieteni ai omului" s-au dat repede jos din maşina mea, dar n-o fost chiar aşa. Groaza pusese stăpânire pe "stăpâni", ilaritatea pe Nico şi Toma, joaca pe căţei, dracii pe mine. A trecut o veşnicie şi un sfert până când bipezii au recuperat patrupezii; şi eu maşina.

Ne-am despărţit "cordial": ei cerându-şi scuze, eu încăpăţânâdu-mă să nu afişez un zâmbet de "nu-i nimic", Nico şi Toma, stergându-şi lacrimile... de râs. De-abia când mi-am pus centura am realizat că am ratat o şansă bună de a face haz de necaz.

mi-a placut...

2011-11-13T21:58:00.001+02:00

pe lipscani

2011-11-09T23:26:00.001+02:00

hârjoneală

2011-11-07T00:41:00.001+02:00

fan

2011-10-31T10:27:00.000+02:00

toma in parcul constitutiei

2011-10-29T18:04:00.003+03:00

aaaahhh... ce de scorţişoară!

2011-10-28T13:03:00.001+03:00

casetele audio mai au fanii lor...

2011-10-27T17:25:00.000+03:00

prima tunsoare

2011-10-27T13:55:00.003+03:00

foto Nico

despre libertate

2011-10-25T23:39:00.007+03:00

La 20 de ani libertate insemna sa plec de-acasa, la facultate (nu in armata): am realizat ca singur e mai frumos, dar mai greu de trait. Apoi, sa termin scoala - de orice fel!- si sa ma mut intr-un apartament: mi-a placut ca aveam wc curat si baie doar pentru mine si nu ascultam muzica vecinilor, dar am realizat repede ca viata de student nu se compara cu viata in cartierul muncitoresc (Pantelimon, sa-i zicem). Libertate am considerat ca e cand ne-am gandit sa renuntam la chirie si sa ne cumparam apartamentul nostru, dar de fapt am intrat in rutina drumurilor lunare la banca. Liber m-am simtit cand am putut sa-mi aleg jobul, dar am realizat ca cine sta prea mult intr-un loc devine sclavul obisnuintei atunci cand s-a desfiintat pur si simplu ziarul pentru care lucram. Acum, libertatea o vad (un pic in ceata, e-adevarat) doar intr-o viata fara Basescu - Boc - Udrea - Patriciu, in afara tarii. Dar cine mai crede in ea...

re-jovanotti

2011-10-25T23:28:00.001+03:00

pe drum

2011-10-25T18:42:00.001+03:00

ce cred eu despre rege

2011-10-25T17:29:00.001+03:00

Povestea începe în 1866 când prinţul Karl de Hohenzollern-Sigmaringen este ales drept rege al României. El renunţă astfel la numele de familie şi i se spune... Carol de România. Timp de 48 de ani (!!!), Carol I încearcă să facă din ţara sa una modernă, în pas cu lumea europeană din care venea. Unii zic că a reuşit. Îl urmează la tron Ferdinand şi Carol II. Apoi, Mihai este numit Rege al României. După ce sovieticii îl forţează să abdice, Mihai îşi pierde funcţia de Rege (sau nu?) şi devine un fost rege (în exil, pentru mulţi ani). Totuşi, numele fostului rege rămâne... Mihai de România. Şi-apoi, când numele de familie e "de România", cum poţi argumenta că nu mai eşti rege? Ca să nu mai spunem că Regele unui popor rămâne aşa până la moarte în virtutea jurământului pe care l-a făcut faţă de ţară (nu cred că acelaşi lucru se întâmplă şi cu prinţii, cu atât mai puţin cu preşedinţii). E ca şi cum ai spune că Alexandru Pesamosca nu mai era doctor pentru că nu mai lucra în spital sau, atunci când nu era ieşit la pensie, când era în concediu - jurământul lui Hipocrate! Aşadar, după toate probabilităţile, un rege încetează să mai fie rege doar când iese din lume şi intră în paginile de istorie, pentru totdeauna.

toma sub nucul mamei

2011-10-25T12:33:00.001+03:00

ciao mamma, guardo come mi diverto!

2011-10-24T12:17:00.006+03:00

Zilele astea il re-descopăr pe Jovanotti - muzica italiană are multe vedete (Eros Ramazzotti rulz!), dar omul ăsta are şi o poveste foarte frumoasă. A ajuns să facă muzică în joacă, fiind DJ la radio prin 1988 (şi acum lucrează la Dee Jay Radio). Nu ştiu ce fel de gen de muzică face (alternativă, funk, rap, amazoniană, spuneţi voi). Muzica lui are atât de multă vitalitate, versurile un optimism copilăresc, ceva care mă face să cred că lumea e frumoasă dacă vrem s-o vedem aşa. E exemplul cel mai bun că, înainte să fii genial, trebuie să fii doar ok...

far out feeling

2011-10-21T22:02:00.001+03:00

i'm not broke, i'm just a broken-hearted man

2011-10-21T15:17:00.001+03:00

I can't give you, what you think you give me

2011-10-19T11:25:00.005+03:00

Cea mai bună voce britanică pe care-am auzit-o în ultimii ani. By far! Versuri superbe, mesaj, voce incredibilă, muzică în stare pură. Totul la doar 22 de ani (albumul de debut, la 19 ani). Mai multe melodii aici. Superb...

johnny, la pândă-n budă...

2011-10-18T09:09:00.001+03:00

românia: încalcă legea sau te omorâm!

2011-10-17T10:06:00.005+03:00

Concluzie: încălcăm legile cum respirăm. Pe zi ce trece, creşte în noi sentimentul că putem face orice, că nimic nu ne stă în cale - nici măcar noi înşine.

Şerban Huidu a făcut un accident. Au murit trei oameni (din Logan-ul pe care l-a lovit). El şi familia lui - doi copii în spate - au fost zdruncinaţi bine, dar nu au nimic grav. Avea viteză, a depăşit pe linie continua, în curbă fără vizibilitate, carosabilul era ud (ningea), cu siguranţa pe care doar un 4x4 ţi-o dă. Şi totuşi, de ce a făcut asta Huidu? Era un şofer prost? I s-a făcut rău la volan? I s-a defectat ceva la maşină? A recidivat lovitura la cap în timp ce conducea? Era un şmecher cu jeepan? Presa n-a luat în calcul decât ultima variantă... De aşteptat, nu? Şi dacă cineva l-a şicanat pe Huidu? Vă mai aduceţi aminte cum a murit Lady Di?

Ieri ne-am întors de la Brăila, de la bunicii lui Toma. Drumul a durat... 4 ore! E mult? E imens, dacă ne gândim că Acceleratul face trei ore. Cum s-a întămplat asta? Urmează o înşiruire lungă de motive: până la Slobozia totul a fost bine (mai puţin cei 20 km de drum praf-praf de lângă oraş), când mai aveam 3 km până la intrarea pe autostradă, o cooooadă de maşini aştepta să treacă peste o linie de cale ferată care era în lucru; nimeni nu dirija pe nimeni aşa că treceau doar maşinile din sensul opus nouă (după jumătate de oră de stat în frig, cu motorul pornit, am sunat la 112 ca să vorbesc cu poliţia să le spun să trimită pe cineva să dirijeze - poliţia Călăraşi m-a informat că se ştie de situaţie - şi??? o să trimită când o să poată, la revedere!), am urmat exemplul maşinii din faţa mea şi am întors maşina pe ruta Urziceni - Bucureşti. Totul a decurs bine până am intrat pe E60. Eeee... aici bizonii au senzaţia că drumul ăsta e autostradă şi că are 2 benzi. Ei bine, n-are! Are o bandă şi una de urgenţe pe care NU AI VOIE să staţionezi, darămite să mergi pe ea (lucru arătat din când în când prin indicatoare şi prin faptul că sensurile de mers nu era delimitate cu linie continuă ci punctată - deci e permisă depăşirea). Cum acolo era un drum european, viteza maximă era de "doar" 100 kmh. Nu am mers 500m că Audi-ul din spatele meu m-a luat la flash-uri (deşi eu mergeam deja cu 110 kmh). Bineînţeles că dacă vroia să meargă mai repede, Audi-ul putea depăşi PE SENSUL CELĂLALT de mers, cum e şi normal şi cum indică chiar şi marcajul. La un moment dat, o altă maşină a venit în viteză pe banda de urgenţă (în dreapta mea) şi a mers paralel cu mine şi şoferul a început claxoneze şi să mă injure... la 100 kmh! Atunci am realizat că dacă respect legea, risc să murim cu toţii. Mi-am adus aminte de dictonul latin "si fueris Romae, Romano vivito more" şi am ... mers pe banda de urgenţă! Dar iată-mă, viu, scriind acest text!

Pentru cei care l-au băgat deja în închisoare pe Huidu (TOŢI ceilalţi implicaţi în accident sunt nevinovaţi, singurul responsabil este şoferul) propun o temă de introspecţie: ca şoferi în România, de câte ori încălcaţi legea la un drum mai mare de 100km ? De câte ori mergeţi cu 80 kmh pe un sector de 50 kmh (pentru că ceilalţi merg repede, pentru că v-aţi târât pe stradă datorită ambuteiajelor şi acum aţi prins o bucată liberă)? Bineînţeles, şoferul e suveran pe maşina lui. Sau nu? Sau e parte dintr-un ceva mai mare care se cheamă "trafic", sau "societate"?

Şi dacă face parte din ceva mai mare, poate fi făcut responsabil pentru TOT ce face? Eu cred că nu. Dacă nu trăiţi în pădure, aţi aflat deja că NU sunteţi liberi să faceţi ce vreţi.

Probabil nu suntem atenţi la ce ni se întâmplă sau ne-am dezvoltat un sistem imunitar împotriva ilegalităţilor, a dobitociilor de tot felul şi a nedreptăţilor de zi cu zi, că altfel nu-mi explic cum de NIMENI nu se plânge de nimic în ţara asta... Sau poate suntem pragmatici (a se citi resemnaţi) şi am observat că plânsul n-a rezolvat nimic niciodată.

Addenda. Lista vinovaţilor ar putea cuprinde: poliţia (în afară de amenzi pentru viteză, mai fac atceva? eu văd că nu fac nimic CÂND EU GREŞESC, nu-i văd restabilind ordinea LEGALĂ a lucrurilor şi de-asta am eu de suferit - trebuie să trăiesc printre nişte animale cu sau fără volan care nu se sfiiesc să mă agreseze în toate felurile pe mine, cel care încerc să respect legea); administraţiile statului de tot felul (pentru că nu fac reguli clare, pentru că nu fac o infrastructură fără cusur, pentru că sunt primii care încalcă legea); eu (cu voia dumneavoastră, la final, pentru că mă încăpăţânez să nu fiu ca cei de mai sus, dar nici nu mă mut într-o ţară unde poliţia IMPUNE legea când e chemată).

(în sfârșit) mi-am luat laptop!

2011-10-11T23:07:00.005+03:00

Nu-mi aduc aminte când mi-am dorit prima oară un laptop. Poate nici nu a fost vreo ocazie specială, poate a fost de prima oară când am pus mâna pe unul. Tot ce știu e că au trecut cel puțin trei ani (uau!) de când am început să caut bani pentru a-mi cumpăra așa ceva. Inițial, m-aș fi mulțumit cu cel mai prost, cel mai urăt și mai vechi laptop. Apoi, mi-am zis că dacă tot e să-mi iau unul măcar să fie cât mai dotat, să mă țină cât mai mult și să înlocuiască desktop-ul. Totuși, niciodată nu m-am gândit că o să-mi cumpăr unul... second hand.

Pe scurt, povestea laptopului de pe care scriu acest post, e simplă: am citit pe un blog cum cineva și-a cumpărat două calculatoare sh la niște prețuri fooooarte mici, apoi mi-a venit ideea să caut un laptop sh, am găsit un site care vinde așa ceva, banii erau pregătiți și... asta a fost - m-am procopsit cu un bătrân IBM Thinkpad T43, cu o configurație demnă de 2006 (anul în care a fost produs), dar într-o condiție fizică excelentă, cu mult peste plasticurile pe care le găsești la laptopuri noi ce costă de trei ori mai mult.

Aș fi ipocrit să nu recunosc că aș fi vrut unul nou, un MacBook eventual sau un Vaio, însă ideea de a cumpăra ceva "de calitate" (modelul ăsta costa 2.000 USD când era lansat în America), ideea de a recicla un laptop, mă fascinează. Așa aș proceda și cu mașina, și cu scule audio hi-fi sau alte gadgeturi pe care nu mi le permit noi. Din păcate, piața de electronice sh din România e destul de mică - am impresia că nu avem grijă de electronice, că nu ne gândim că am putea revinde un produs vechi atunci când cumpărăm altul nou, că sutem familiari mai mult cu noțiunea de uzură morală, mai puțin cea de uzură fizică.

toma se joacă cu garderoba mamei

2011-10-10T22:32:00.001+03:00

a veniiiit, a veniiiittt! sau...?

2011-10-10T11:23:00.007+03:00

Aşadar, a venit toamna... Temperaturi scăzute, averse (temporare, dar de lungă durată), frunze galbene lipite de trotuar, haine groase, soare doar în pozele de astă vară, într-un cuvânt, frig în casă. Iarna ne-arată colţi de gheaţă de pe coamele munţior ţării, vânzătorii de anvelope de iarnă şi guvernul se bucură la banii noştri, ai şoferilor. Hainele groase şi plapumele se insinuează, din nou, în vieţile noastre. Fesul şi mânuşile uitate de astă iarnă pe frigider, îmi fac cu ochiul, la fel şi lopata pentru zăpadă din debara. Staţi liniştite, suratelor, la meteo se-anunţă o reveneală a vremii. Cel puţin săptămâna asta vreau să cred că toamna încă n-a venit...

PS: Colega bloggeriţă din Norvegia, Astrid, aproape că a terminat de renovat apartamentul. Mi-a făcut aşa o poftă de schimbat niscaiva piese de mobilier prin casă. Habar n-am cu ce bani...

ei doi si-un computer

2011-10-05T23:24:00.000+03:00

cartea pe care-o iubesc

2011-10-01T23:23:00.003+03:00

Click pe carte!

Open publication - Free publishing - More book

one day road trip

2011-09-24T18:55:00.002+03:00

Obositor.Într-un cuvânt... În mai multe, am plecat la 11 din Bucureşti, amintrat prin Ploieşti (nu trebuia, dar... altfel nu m-am priceput),de acolo am reuşit să ieşim spre Cheia. Am trecut prin Vălenii deMunte (ho-ho, e ditamai oraşul, eu credeam că-i mai mic) unde amvăzut foarte mulţi elevi - cu uniformele de rigoare, apoi am ajunspe serpentinele dinspre Cheia. După vreo 3 ore de la plecare,destinatia semi-finală, Cheia. Un pic dezamăgit (locuri frumoase,păcat că-s... îngrădite!). Multe pensiuni, nimic de făcut /văzut. Tipic pentru români... Am găsit totuşi un locşor cuverdeaţă, o apă curgătoare, numai bune pentru picnicul plănuitde-acasă.

DupăCheia, a urmat Braşovul (din cauza oboselii, era să dea unieşean cu maşina peste noi - noroc cu el!). Foarte frumos oraşul!Am luat o oră de parcare şi ne-am plimbat prin centru. Nu ştiu cume la periferie, dar centrul Braşovului e de 100 de ori mai fain caal Bucureştiului. Putem muta Capitala acolo? :)

fun in the park

2011-09-24T17:50:00.003+03:00

revelaţii

2011-09-21T16:14:00.002+03:00

Am avut o revelaţie. Ieri am fost programat la dentist pentru o gaura imensă într-una din măselele mele super-sănătoase, de care n-am avut grijă niciodată (în ultimii 16 ani am fost la stomatolog o singură dată, când mi-a pus o plombă). După ce s-a uitat femeia în gura mea, a declamat un pic satisfăcută: "Dinţii sunt buni, sănătoşi... Aveţi vreo două mici carii jos şi una mare - cea care vă supără - sus. Dar aveţi o problemă mult mai gravă... Paradotoză!". Si-apoi au venit explicaţiile: oamenii îşi pierd dinţii în două moduri - fie pică dinţii în urma cariilor şi a slăbirii radăcinii (pe la 60 - 70 de ani), fie pică dinţi SĂNĂTOŞI din cauza gingiilor proaste / sângerânde care adună tot felul de microbi ce atacă rădăcinile (de pe la 40 de ani pot gădea primii dinţi buni...). Hmmm... Paradontoza o căpătăm de la părinţi (cazul meu), aşa tot ce putem face să ne spălăm naibii pe dinţi dacă nu vrem să rămânem fără ei!

Ok... vă ziceam ceva de o revelaţie. Păi minunea de care vă zic se cheamă Paradontax. E firma recomandată de doctor pentru pasta de dinţi şi apa de gură pe care le folosesc acum. Domne', nici nu vă daţi seama ce dinţi albi şi netezi am după fiecare spălare! Parcă-i Ariel, nu alta! E-adevărat, costa 15 lei un tub, dar alternativa e să fac un tratament de câteva sute (poate mii) de euro pentru gingii.

fețele lui toma

2011-09-20T22:25:00.001+03:00

toma in vizita la zoo

2011-09-20T22:18:00.002+03:00

crețofolină

2011-09-17T23:27:00.003+03:00

un nou film românesc... yuppiii!

2011-09-17T15:57:00.000+03:00

cat de repede uitam...

2011-09-16T11:29:00.000+03:00

made me think

2011-09-14T01:09:00.003+03:00

Azi m-am întâlnit cu o fostă colegă de muncă în stația de metrou Victoriei 1. Deși era să treacă pe lângă mine fără să mă observe, a fost atât de drăguță să lase un tren să plece pentru a se pune la curent cu viața mea (și să-mi spună frânturi din a ei). Scurta conversație pe care-am avut-o a fost ca o privire în oglindă. Ea radia de fericire (avea și de ce - era însărcinată, noul loc de muncă o face vizibil fericită, deși "banii sunt mai puțini" și se grăbea spre un concert de muzică clasică). Eu, pe de altă parte, m-am trezit spunându-i, cu o mină absolut imbecilă, tipul de platitudini pe care morocănoșii și nesuferiții le spun celor fericiți.

Am stat și m-am gândit mult, în Victoriei 2, singur, cine-ar vrea să angajeze pe (sau să fie prieten cu) cineva doar din compasiune. 97% dintre cei care te întâlnesc în alergătura cotidiană și se interesează "ce faci" nu vor să știe că-ți cauți de lucru, că iar n-ai dormit prea bine, că migrena și măseaua te chinuie îngrozitor, că nu știi de unde să te împrumuți de bani până la salariu. Vor doar un zâmbet, să le povestești un aspect plăcut din viața ta și să te desparți cu o mină optimistă.

Știți de unde știu asta? Și eu vreau același lucru!

nico a avut o zi grea...

2011-09-13T23:31:00.000+03:00

substanţă

2011-09-13T18:28:00.007+03:00

Unul cântă, altul jonglează, altul desenează, altul analizează, altul critică, altul tace, altul nu ştie ce-i aia, altul se dă în spectacol, altul râde într-una, altul mănâncă, altul împacă, altul aleargă dintr-o parte într-alta. (...) Dar cred că asta predă Tăşuleasa cel mai bine: cum să trăieşti împreună cu ceilalţi fără să le interzici să fie ei înşişi.

(Paul Mureşan, voluntar Tăşuleasa)

de aici

un soi de filosofie de viaţă

2011-09-12T10:32:00.004+03:00

There's no TV in my house. Well, there's one in my garage that I sometimes have to turn on for news. But I don't think I've turned it on this year. How do my kids respond? They play! They go outside! They use their imaginations! They have childhoods!

(C.J. Chivers, reporter de război)

de aici

poveste cu poz(n)e

2011-09-10T21:50:00.007+03:00

Dimineața zilei mele libere de săptămâna asta. Toma a tolănit cât a tolănit, dar tot s-a ridicat în picioare din pat...

... Am zis că n-ar fi rău să facem o plimbare prin parc, Kiseleff, desigur, parcul care ne place atât de mult (pentru că-i verde, e curat, sunt oameni frumoși). În drum spre parc am dat peste un bec colorat...

am fotografiat ale naturii mici perversități...

... am făcut și o stație de double-decker pentru plimbat turiștii prin București

ba chiar și un portret frumoasei mele soții!

La un moment dat, am văzut o echipă de filmare care trăgea o dublă (pentru a 5-a oară, probabil) și am dat să fac fotografii. O tipă cu stația în mână mi-a zis că n-am voie.

"Cum adică??? Pe trotuarul public, tu-mi spui că n-am voie? Watch me!". Și-am făcut poza asta...

și asta...

Ok! Și asta...

Apoi ne-am continuat drumul către parc (deja Toma dădea semne că-i e somn, nemaiținându-se bine pe picioare).

În parc am dat peste o operă de artă care consta în muuuulte căsuțe pentru păsărele! Ce i-au mai plăcut lui Toma!

Apoi, tot Toma, a speriat niste porumbei care-au făcut zbbbbrrrrrr!!!

La plecarea din parc am mai făcut o ultimă poză (ceva artistic, cu multe lumini reflectate din sticla obiectivului).

pets & kids

2011-09-09T12:03:00.001+03:00

portrete

2011-09-09T10:26:00.002+03:00

o casa taraneasca

2011-09-09T00:49:00.004+03:00

Muzeul in Aer Liber din Dumbrava Sibiului, 2011