«Barna ville ikke røre maten»
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
... de vara
Suntem, toti trei, intr-un concediu prelungit in Romania. De doua saptamani stam la Rm. Valcea, cum se vede si din poze. Am venit cu trei valize pline cu doruri, intrebari, sperante de mai bine. Cum s-ar zice, cu sacul la pomul... hulit.
Asadar, cum se vede Romania din Romania cu ochelari de... Anglia? De neinteles, in continuare. Saracia nu poate explica, in definitiv, toate metehnele si derapajele cotidiene. "Trebuie ca mai e ceva".
Daca stai in casa, Romania-i tare primitoare: se mananca bine, la radio e muzica foarte buna si variata, vecinii (de la garsoniera unde stam) sunt linistiti - par sa nu aiba nevoie de nicio gaura prin pereti. Cand iesi afara, sa iei pulsul strazii, incepe delirul: te loveste caldura-n moalele capului, lumea furnica pe langa tine, e o mizerie haotica, aerul nu e respirabil. Si, peste toate, mai sunt si soferii...
Dimineata, toti trei mergand pe un trotuar ingust, in drum spre Gradina Zoo. Un Logan incetineste in dreptul nostru si...hop, se urca pe jumatate de trotuar, nu inainte ca Nico sa-l traga pe Toma deoparte si sa se fereasca din calea ciobanului. Ma uit lung la el, el se uita pierdut la mine, nu-i spun nimic. Are numar de MAI...
Seara, toti trei pe un trotuar ceva mai lat, venim din oras. Un Opel mare cat o zi de post vine spre noi, ruland pe trotuar. Ne dam cu totii din calea bolidului, mai pe langa perete. De data asta ma opresc, soferul cu sotie lasa geamul jos si-mi cer "scuze": "Iertati-ma ca v-am incomodat...". Ciobanul (cu numere de Galati) imi zice obraznic ca "doar n-am dat peste voi...". Plec si-l las sa-si pasca oile...
In rest, totul e cum am lasat acum un an: vanzatoarele - de orice - sunt prinse tot timpul in discutii metafizice despre ce-au mai gatit, lumea da peste tine pe strada, biciclistii impart trotuarul cu pietonii (desi au piste peste tot), 3 din 7 soferi vorbesc la telefonul mobil in timp ce conduc (1 din 7 da sms-uri), pe trecerea de pietoni treci doar cand vor soferii...
Nu, nu toti valcenii sunt asa. De pilda, soferul de pe maxi-taxi-ul care ne-a dus la Birsesti. Un domn la vreo 50 de ani, calm, calculat, un sofer PROFESIONIST. In maxi-taxi-ul lui m-am simtit in siguranta, confortabil si respectat. Sau anticarul de unde-am cumparat doua carti: tanar, aranjat, bine informat, "citit" si dispus sa ma ajute.
Asadar, cum se vede Romania din Romania cu ochelari de... Anglia? De neinteles, in continuare. Saracia nu poate explica, in definitiv, toate metehnele si derapajele cotidiene. "Trebuie ca mai e ceva".
Daca stai in casa, Romania-i tare primitoare: se mananca bine, la radio e muzica foarte buna si variata, vecinii (de la garsoniera unde stam) sunt linistiti - par sa nu aiba nevoie de nicio gaura prin pereti. Cand iesi afara, sa iei pulsul strazii, incepe delirul: te loveste caldura-n moalele capului, lumea furnica pe langa tine, e o mizerie haotica, aerul nu e respirabil. Si, peste toate, mai sunt si soferii...
Dimineata, toti trei mergand pe un trotuar ingust, in drum spre Gradina Zoo. Un Logan incetineste in dreptul nostru si...hop, se urca pe jumatate de trotuar, nu inainte ca Nico sa-l traga pe Toma deoparte si sa se fereasca din calea ciobanului. Ma uit lung la el, el se uita pierdut la mine, nu-i spun nimic. Are numar de MAI...
Seara, toti trei pe un trotuar ceva mai lat, venim din oras. Un Opel mare cat o zi de post vine spre noi, ruland pe trotuar. Ne dam cu totii din calea bolidului, mai pe langa perete. De data asta ma opresc, soferul cu sotie lasa geamul jos si-mi cer "scuze": "Iertati-ma ca v-am incomodat...". Ciobanul (cu numere de Galati) imi zice obraznic ca "doar n-am dat peste voi...". Plec si-l las sa-si pasca oile...
In rest, totul e cum am lasat acum un an: vanzatoarele - de orice - sunt prinse tot timpul in discutii metafizice despre ce-au mai gatit, lumea da peste tine pe strada, biciclistii impart trotuarul cu pietonii (desi au piste peste tot), 3 din 7 soferi vorbesc la telefonul mobil in timp ce conduc (1 din 7 da sms-uri), pe trecerea de pietoni treci doar cand vor soferii...
Nu, nu toti valcenii sunt asa. De pilda, soferul de pe maxi-taxi-ul care ne-a dus la Birsesti. Un domn la vreo 50 de ani, calm, calculat, un sofer PROFESIONIST. In maxi-taxi-ul lui m-am simtit in siguranta, confortabil si respectat. Sau anticarul de unde-am cumparat doua carti: tanar, aranjat, bine informat, "citit" si dispus sa ma ajute.
0 Comentarii