- Ser ganske dårlig ut
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
cum a fost la '54
Excelent scris! Ceva ce n-o să aflaţi niciodată de la Realitatea sau Antena. Pentru că (şi) despre ei e vorba. "Snowpocalipsa", "Pericolul alb", "Muntii de zăpadă", "Cea mai grea iarnă". Sunt doar câteva dintre titlurile auzite de la mogulizoare zilele astea. Mult circ, puţină pâine. Decenţă, aproape deloc. "Vicisitudinile vremii" au lovit una dintre cele mai sărace zone din România (a se citi, cu cei mai leneşi locuitori ai ţării). Asta e, iarna, nici berea nu-i ca vara.
Da, a fost mai bine în 1954, mai ușor, pentru că oamenii nu uitaseră încă războiul, nu așteptau să le pice nimic din cer sau de la București, acceptaseră disciplina și munca pentru că erau singurele căi de reușită. Iar cei care se vor grăbi să mă înjure că sunt nostalgică după comunism, să se gândească un pic cum or fi reușit japonezii să se descurce cu toate calamitățile lor și chiar cu deszăpezirile alea spectaculoase cu care circulau filmulețe pe internet? Ăia nu sunt comuniști, sunt doar niște oameni pe care-i admirăm exact pentru muncă, disciplină și onoarea de care dau dovadă.
Restul, citiţi aici...
0 Comentarii